Am avut ocazia să discut cu un român care și-a făcut doctoratul în Germania acum mulți ani. Din discuțiile pe care le-am avut a rezultat cu claritate că doctoratul în Germania este cu totul altceva decât doctoratul din România.
În primul rând, în Germania sunt reguli de moralitate extrem de stricte. Dacă se identifică o abatere de la normele științifice și de moralitate, indiferent din partea cui vin, întregul edificiu se prăbușește. Doctorandul pierde titlul. Conducătorul de doctorate pierde calitatea aceasta. Chiar și ceilalți doctoranzi au de suferit.
În al doilea rând, conducătorul de doctorat are un domeniu de cercetare în care este recunoscut și toată lumea știe că el cunoaște totul din acel domeniu, adică este la zi cu literatura de specialitate, are rezultate originale recunoscute, cunoaște pe toți specialiștii care activează în respectivul domeniu, este recunoscut de ceilalți când merge la congrese și conferințe științifice.
În al treilea rând, admiterea la doctorat înseamnă de fapt o selecție pe care o face conducătorul de doctorat, care îl studiază pe fiecare candidat, pentru a seconvinge că respectivul are calitățile necesare pentru a derula stagiul doctoral și pentru a finaliza teza de doctorat. Selecția se produce și cu dialogul candidatului cu ceilalți membri ai echipei din laboratorul unde lucrează conducătorul de doctorat, pentru ca aceștia să se convingă că acela care dorește să fie doctorand îndeplinește condiții de moralitate, de performanță și de atitudine pentru a fi acceptat în echipă.
În al patrulea rând, candidatul la calitatea de doctorand participă la întâlnirile fixate de conducător și de membri echipei, primește sarcini cu termene și are obligația să se prezinte să arate ce a lucrat, ce soluții a obținut, cum s-a documentat și mai ales cum știe să argumenteze. Este un proces care durează câteva zile, în niciun caz 30 de minute ca la noi la colocviul de admitere.
În al cincilea rând, admiterea la doctorat cade în exclusivitate în sarcina conducătorului de doctorat. Acesta este cel care face documentația și își asumă întreaga responsabilitate în legătură cu parcursul doctorandului, cu derularea stagiului doctoral și mai ales cu outputurile acestuia, fie că este vorba de studii interne, fie că e vorba de articole pentru reviste, fie că este vorba de teza de doctorat. Totul trece prin mâna conducătorului de doctorat care este responsabil în egală măsură de tot ceea ce face doctorandul lui.
Rezultă cu claritate că în Germania doctoratul nu este învățământ de masă, că tot ce înseamnă doctorat are standarde deosebit de înalte și calitatea este pe primul plan.
(05 noiembrie 2022)
(05 noiembrie 2022)
No comments:
Post a Comment