Dacă nu aș avea 75 de ani și dacă nu aș avea un doctorat în cibernetică și statistică, m-aș deda la un demers științific în a aplica metode statistice de analiză cantitativă a latinității noastre.
Este fezabil un astfel de demers pentru că:
- există SGBD-uri extrem de performante,
- analiza de date are produse software complete,
- data science este deja o realitate,
- sunt populate foarte multe baze de date,
- prelucrările pe seturi complete sunt o realitate.
Aș lua dicționarul limbii latine și dicționarul limbii române. Aș calcula indicii de similitudine a cuvintelor și aș obține un indicator agregat. Dacă acel indicator ar fi mai mare ca 0,78 înseamnă că cele două limbi au similitudinea bună. Dacă indicele agregat ar fi mai mare ca 0,92 înseamnă că similitudinea dintre cele două limbi este foarte bună și ar explica cumva dispariția limbii vorbite de daci, iar mânz, varză, viezure ar rămâne doar în sfera mitologiei dacă lista nu ar fi cu mult mai lungă, ceea ce această analiză cantitativă ar trebui să descopere.
Aș merge mai departe, aprofundând lucrurile din gramatică. Să zicem la verbe. Pe Internet pentru toate verbele există conjugări complete în limba română, ceea ce ar trebui să fie și pentru limba latină. Aș calcula și aici indicii de similitudine și tot așa aș face o agregare și tot așa aș conchide că.
Analiza cantitativă ar merge mult mai departe la limbile slave, la limba turcă și așa mai departe.
În final s-ar găsi suficiente elemente din care să rezulte că aici nu a fost niciodată un vid de populație, că nimeni nu a plecat în munți în bejenie.
Lucrurile ar căpăta o și mai mare importanță dacă cineva ar avea curiozitatea să vadă cum stau lucrurile la elementele de asimilare forțată de populații din zilele noastre sau din secolele ceva mai apropiate și după ce s-ar face calcule, ar rezulta concluzii pertinente la modul în care au evoluat populațiile din spațiul carpato-danubiano-pontic de s-a format poporul român, cu matricea sa, care de asemenea, ar trebui să aibă valori numerice cuprinse între zero și unu. O teză de doctorat pe acest subiect nu este floare la ureche, dar cred că ar fi dată la secret, căci concluziile ce s-ar obține nu ar conveni nimănui, nici celor care cred că nu, nici celor care cred că da.
CONCLUZIE: mă gândesc la statuia lui Traian în puța goală de la Muzeul de Istorie a României, pe care am văzut cum era lustruită de ființe bipede rămase în admirație. Bine că nu mai e.
(13 noiembrie 2022)
(13 noiembrie 2022)
No comments:
Post a Comment