130

Acum câțiva ani mă întorceam din Ungaria și pe drum, veneau din sens opus camioane cu remorci, încărcate cu bușteni imenși. La un moment dat mi-a venit ideea să număr camioanele și am ajuns la 130 într-un timp destul de scurt. Am încetat să mai număr căci am ajuns la un restaurant, unde am parcat și am mers să mănânc o ciorbă de burtă și o ceafă de porc la grătar. Mi-a revenit în minte numărătoarea, căci pe tot drumul, până spre Rm. Vâlcea au tot trecut camioane care trăgeau după ele remorci, încărcate cu bușteni, care cândva fuseseră păduri seculare, undeva prin munții noștri.
Acum, când am mers la munte, mai ales în Carpații de Răsărit, am văzut versanți bărbieriți, fără pic de copaci și m-am îndurerat, căci grozăviile urmau să se producă, pentru că natura se răzbună. Acum, în acest an 2025 inundațiile catastrofale arată care sunt consecințele defrișărilor nemiloase de păduri. Schimbările climatice nu se produc la întâmplare, ci sunt rezultatul interacțiunii dintre om și natură, în care omul procedează neținând seama de rosturile naturii.
Tot timpul mă gândesc la cele 130 de camioane care trăgeau după ele remorci, încărcate cu bușteni, care veneau din sens opus doar în câteva minute și ca ele au fost alte 130 și alte 130 și alte 130, până la mii și mii, încât versanții munților au rămas golași, dând frâu naturii să se manifeste în mod nemilos, astfel ca omul să privească neputincios stihiile dezlănțuite.
130 și 130 și 130 și tot așa, unii au avut avantajele defrișărilor, iar alții trag ponoasele pentru sute și sute de ani.

(03 august 2025)