Toate încurcăturile care apar în economia mioritică se datorează lucrului cu jumătăți de măsură. Când am fost în într-o anumită țară foarte dezvoltată, prin anul 2000 am văzut că acolo lucrurile sunt simple.
Dacă faci peste 3 ani 65 de ani, nu mai ai voie ca profesor să iei doctoranzi și ești obligat, mort-copt, să finalizezi, fără a lăsa lucrurile neterminate.
În ziua când ai făcut 65 de ani, îți iei bocceluța, eticheta de pe ușa biroului, le strângi mâinile colegilor și dispari, fără a mai exista stadii intermediare, așa cum există pe la alții.
Lucrurile sunt clare și stabilite de zeci și zeci de ani, încât fiecare persoană știe să-și planifice viața pentru a nu avea alte căi decât cele scrise la lege, nu ca la noi, că omul speră că va continua să muncească și după 65 de ani la vechiul loc de muncă.
După mine, cumularea pensiei cu salariu este o mare porcărie, iar invocarea lipsei de forță de muncă este o altă mizerie pe care statul o aruncă în ochii oamenilor, pentru a-i umili, tot așa cum un nene-bou, i-a făcut pe pensionari asistați sociali. Ar trebui să existe o lege prin care:
- oamenii care fac 65 de ani să continue să lucreze dacă vor sau să iasă la pensie dacă vor,
- oamenii de peste 65 de ani să nu mai intre în calculele indicatorilor legați de piramida ocupațională,
- oamenii de peste 65 de ani să-și păstreze salariile, fără a mai ocupa funcții administrative,
- oamenii de peste 65 să iasă la pensie când doresc, anunțând în 24 de ore,
- la fiecare 5 ani de la împlinirea vârstei de pensionare, automat, pensia să le crească cu 10%.
În acest fel nu s-ar mai crea animozitățile dintre vârstnici și tineri, legate de ocuparea de posturi și nici n-ar mai exista mirajul cumulului pensiei cu salariu. Numai că pentru o astfel de abordare trebuie acceptată o realitate și legea trebuie să fie clară asemeni cristalului.
(26 august 2026)
Dacă faci peste 3 ani 65 de ani, nu mai ai voie ca profesor să iei doctoranzi și ești obligat, mort-copt, să finalizezi, fără a lăsa lucrurile neterminate.
În ziua când ai făcut 65 de ani, îți iei bocceluța, eticheta de pe ușa biroului, le strângi mâinile colegilor și dispari, fără a mai exista stadii intermediare, așa cum există pe la alții.
Lucrurile sunt clare și stabilite de zeci și zeci de ani, încât fiecare persoană știe să-și planifice viața pentru a nu avea alte căi decât cele scrise la lege, nu ca la noi, că omul speră că va continua să muncească și după 65 de ani la vechiul loc de muncă.
După mine, cumularea pensiei cu salariu este o mare porcărie, iar invocarea lipsei de forță de muncă este o altă mizerie pe care statul o aruncă în ochii oamenilor, pentru a-i umili, tot așa cum un nene-bou, i-a făcut pe pensionari asistați sociali. Ar trebui să existe o lege prin care:
- oamenii care fac 65 de ani să continue să lucreze dacă vor sau să iasă la pensie dacă vor,
- oamenii de peste 65 de ani să nu mai intre în calculele indicatorilor legați de piramida ocupațională,
- oamenii de peste 65 de ani să-și păstreze salariile, fără a mai ocupa funcții administrative,
- oamenii de peste 65 să iasă la pensie când doresc, anunțând în 24 de ore,
- la fiecare 5 ani de la împlinirea vârstei de pensionare, automat, pensia să le crească cu 10%.
În acest fel nu s-ar mai crea animozitățile dintre vârstnici și tineri, legate de ocuparea de posturi și nici n-ar mai exista mirajul cumulului pensiei cu salariu. Numai că pentru o astfel de abordare trebuie acceptată o realitate și legea trebuie să fie clară asemeni cristalului.
(26 august 2026)
No comments:
Post a Comment