Criza modelelor din educație

Pe vremea mea, existau modele adevărate în educație, în persoana unor învățători sau profesori. Eu am cu ce mă lăuda, căci dacă în școala generală sau în liceu modelele mele nu au fost din rândul profesorilor, în facultate am avut modele o serie de profesori și mi-am dorit să fac o serie de transformări la mine, pentru a mă apropia de acele modele din punct de vedere al comportamentului, al pregătirii profesionale, al culturii, al modului de a mă îmbrăca și chiar și al gesturilor. Pe vremea mea modelele erau luate din:
- lecturi ale unor romane,
- familie,
- rândul persoanelor publice,
- presă,
- rândul sportivilor.
Acum lucrurile stau cu totul altfel și modelele provin din ceea ce se vede la televizor, din cercul de prieteni și cunoscuți, din filme, de la cluburile de dans, de la sălile de fitness, din anturajele permanente sau de ocazie. 

Întotdeauna am considerat că există modele bune, de urmat și modele negative, de evitat, numai că modelele negative ies mult în evidență și influențează în mod hotărâtor evoluția tinerilor care stau în preajma lor. Acum există drogurile. Acum există tutunul. Acum există alcoolul. Foarte mulți tineri caută să se transforme în modele, prin modul în care își etalează apartenența la diferite categorii de consumatori sau de utilizatori de produse, prin care ei cred că se diferențiază și devin mai interesanți, mai puternici și mai atractivi în colectivități mai mult sau mai puțin extinse. Școala are acum mult mai puține mijloace în a impune modele, căci slujitorii școlii nu dispun de resurse pentru a veni în colectivitățile de elevi cu acele elemente care să definească un climat propice modelării de caractere și aici mă refer la mașini de lux, îmbrăcăminte scumpă, dar și elemente auxiliare care să impună o persoană ca model din prima apariție. Școala traversează o criză majoră a modelelor, pentru că resursele existente în școală sunt limitate de sistemul încremenit în dogme, sistem care are o inerție nepermis de mare. O școală care are repulsie față de FACEBOOK, INSTAGRAM, TIK TOK, YOUTUBE este clar că nu va impune modele proprii și nici nu va influența prin ignoranța sa pe niciun elev care are mii sau zeci de mii de urmăritori sau și mai și, dacă realizează câștiguri substanțiale din postările din online, surclasându-și dascălii ireversibil.

Singura șansă a școlii de a genera modele proprii esteaceea de a se reforma, în sensul de a accepta că Inteligența Artificială este prietenul educației, telefonul mobil este instrumentul esențial prin care se face educație, iar digitalizarea este esența educației. În momentul în care profesorul va fi profesor și în FACEBOOK, INSTAGRAM, TIK TOK, YOUTUBE și va fi deasupra elevilor în a stăpâni tehnologia, iar telefonul său mobil este de ultimă generație, iar el îi va folosi eficient facilitățile, atunci profesorul va fi model. Când profesorul nu are cont de e-mail, nu are cum să devină model. Iar când profesorul habar nu are de TIK TOK, de INSTAGRAM, deja lupta de a deveni model este pierdută.

(20 august 2025)