De morți, numai de bine!

I-am detestat dintotdeauna pe cei care se apucă să-i vorbească de rău pe cei în jurul cărora au trăit, de la care au învățat sau care le-au întins o mână de ajutor și care după ce au trecut la cele veșnice, nu pregetă în a-i împroșca cu noroi, fie din dorința de a se auzi și despre ei câte ceva, dacă prin altceva nu au fost în stare să se remarce, fie pentru a arăta cât de nesemnificativi sunt acum când sunt în viață, ca ființe care ar trebui să aibă preocupări cât de cât interesante. După cinci minute de la trecerea la cele veșnice, l-am văzut la televizor pe un actoraș, absolut mediocru, spunând niște lucruri oribile despre cel dispărut. Și când era dus la groapă poetul Adrian PĂUNESCU, un filosof mediocru, dar plin de el, pe TVR 2 spunea despre mort niște lucruri de nespus. Și acum, în primele clipe de la anunțul plecării dinytre noi a lui Ion ILIESCU, am auzit niște tembeli și niște fufe, spunând niște chestii îngrozitoare despre marele dispărut. Ion ILIESCU nu mai este printre noi. Cine a trăit înainte de 1989 știe cum erau acele vremuri, ceea ce a însemnat comunismul românesc, care a fost cu totul altceva decât comunismul de oriunde altundeva decât în România. 
Ion ILIESCU a fost președintele României timp de 10 ani.
Ion ILIESCU a fost președintele dialogului.
Ion ILIESCU a fost omul echilibrului.
Ion ILIESCU a fost un președinte altfel, cinstit, corect și omenos.
Ion ILIESCU și-a iubit țara și poporul.
Ion ILIESCU a avut ca singură avere, dorința de mai bine pentru poporul lui.
Ion ILIESCU a știut să vorbească pe înțelesul tuturor celor cu care s-a întâlnit.
Ion ILIESCU a avut printre colaboratori, unii care au fost caractere de excepție
Ion ILIESCU are un loc al lui în istoria neamului nostru.

Ion ILIESCU a fost singurul  bărbat de stat de după 1989.

(05 august 2025)