Profesori universitari de tip vai steaua lor...

Eu am avut norocul că profesorii din studenția mea au fost profesori universitari excepționali, dar am avut și profesori universitari foarte buni. Când unii dintre profesorii noștri plecau la congrese științifice internaționale, pentru perioade foarte scurte de timp veneau colegi de-ai lor care să le țină locul. Diferența era ca de la cer la pământ. Eu i-am inclus pe aceștia ca fiind vai steaua lor pentru că:
- nu intrau la sală la timp și îmi mâncau pauza că ei mai aveau ceva de zis,

- se vedeau după vocabular că nu au cultură,

- își citeau cursul după foi și nu vorbeau liber deloc,

- scriau ca disperații pe tablă cu o mână și cu alta ștergeau,

- le lipsea structurarea cursului,

- abuzau de un descriptivism enervant și neconcludent în predarea cursurilor,

- erau neinteresanți de te apuca somnul,

- lucrurile simple erau prezentate extrem de încurcat.

Nu de puține ori, când se întorceau titularii de curs șeful de serie le adresa rugămintea să reia predarea materiei căci recunoșteam cu toții că nu am înțeles prea mare brânză. Profesorii titulari reluau și totul se limpezea ca prin farmec. Mă apuca mila gândindu-mă la bieții studenți cărora respectivii le predau în mod curent cursuri și mă rugam la Dumnezeu să mă ferească să am așa specimene la vreo disciplină în timpul studenției, pentru că cred că aș fi luat-o razna rău de tot.

Am ajuns la concluzia că te naști profesor universitar ca lumea, cu harul de a-i lumina pe alții sau nu te naști decât un biet ins oarecare, cu aspirația la titlul de profesor universitar, care trece prin viață exact cum trece gâsca prin apă, făcând lucruri cât de cât să fie bine, ca să nu fie rău.

În zona informaticii selecția a operat extrem de riguros și de aceea am avut șansa să nu stau în preajma unor inși oarecare, care împrăștiau în jurul lor un miros stătut de neperformanță, incultură, lipsă de idei, superficialitate, suficiență, dogmatism, predictibilitate și automulțumire.



(02 mai 2023)