Ion a fost angajat de săteni să aibă grijă de oile lor. Lui Ion i-a venit ideea să-i sperie pe săteni și s-a urcat într-un pom și a început să strige că au venit lupii să mănânce oile. Sătenii au sărit care cu furci, care cu topoare. Când au sosit la fața locului au văzut că nu era niciun lup și oile pășteau liniștite.
După câteva zile, Ion repetă povestea. Se urcă în pom. Strigă că vin lupii. Sătenii iar au ieșit fiecare cu furcă sau cu topor sau cu coasă. Când au ajuns la locul unde oile pășteau, nu era niciun lup.
Zilele au trecut. La un moment dat, au venit lupii la oi. Ion s-a urcat în pom și a strigat cât îl țineau plămânii că lupii au venit la oi. Niciun sătean nu a mai apărut, căci prea fuseseră păcăliți de Ion.
Nu departe de noi este un nene care se lansează în ziceri abrupte, crezând că ceea ce zice el sunt adevăruri absolute. Numai că sunt deja câteva ziceri care s-au dovedit a fi neadevărate. M-am gândit la povestea cu Ion, cu oile și cu venirea lupilor. Deși povestea este spusă ca oamenii să tragă învățăminte, se pare că nenea despre care scriu ori nu cunoaște povestea, ori crede că sătenii vor veni cu furci, topoare, cu coase, ori de câte ori el va avea ziceri oarecare, altele de fiecare dată pentru a lăsa impresia că știe el ce știe. Chestiunea care apare este legată de faptul că sunt alții mult mai isteți decât acest nene și dacă nu i-o spun verde-n față, prin ceea ce fac concret, sancționează direct ieșirile în decor ale nefericitului.
(10 februarie 2023)
No comments:
Post a Comment