În USA ca și în România, anul are 365 de zile, numai că în USA cele 365 de zile înseamnă altceva.
În USA ca și în România, ziua are 24 dore, numai că în USA cele 24 ore înseamnă altceva.
În USA ca și în România, ora are 60 de minute, numai că în USA cele 60 de minute înseamnă altceva.
Să mă explic.
Trebuie să ajung la muncă. În România a merge la muncă înseamnă să aștepți autobuzul RATB să zicem. dacă vine, vine, dacă nu, aștepți 25 minute sau 30 de minute. Pentru a face același lucru, în USA pleci cu mașina personală căci problema parcării de la companie este rezolvată înainte de orice. Drumul are o durată medie, iar așteptările în traseu se estimează suficient de riguros. Dusul și întorsul de la muncă în România au variabilele lor iar nivelurile sunt imprevizibile. A planifica ceva este dificil, deci pentru a nu întârzia se ia o marjă de siguranță, să zicem la dus de cel puțin 50% din durata transportului efectiv, ceea ce nu se întâmplă în USA unde căile de transport sunt foarte dezvoltate. Este adevărat că acolo apar ambuteiaje, dar americanul le are studiate deja și caută să le evite. El știe zilele și orele când nu trebuie să iasă în autostrada X.
Timpul american are alte semnificații din moment ce planificarea în cadrul unei zile normale se face cu foarte mare exactitate. Omul știe:
- distanța,
- durata deplasării,
- riscurile de întârziere.
Planificarea este cu mult mai riguroasă. Dacă în România a planifica mersul la un spectacol înseamnă:
- riscul de a nu găsi un taxi,
- utilizarea mijloacelor de transport în comun,
- sosirea la teatru,
- durata spectacolului,
- drumul de întoarcere,
totalizând undeva la 5 ore din care 3 ore sunt spectacolul, în USA durata corespunzătoare transportului se estimează la 30 minute dus și tot 30 de minute întors, deci totul este 4 ore.
Timpul american înseamnă cu totul altceva în zona producției, căci intervin alți parametri, dintre care onoarea este esențială și jurul ei se învârte totul în jurul onoarei.
(07 martie 2021)
No comments:
Post a Comment