Importanța banului este dată de modul lui de a fi obținut. Banul obținut cu trudă este apreciat foarte mult. Banul obținut facil nu este apreciat. Ne dăm seama de modul în care sunt obținuiți banii de felul în care sunt cheltuiți. Un om care a muncit din greu pentru a câștiga 10.000 de dolari nu va cheltui aiurea 40.000 de dolari pe o sticlă de șampanie, dându-și munca lui de 4 luni pentru un moft. Nici la noi, un om care a muncit din greu pentru 4.000 nu va cheltui 3.000 lei pentru a merge să facă revelionul la un restaurant de fițe în compania unor vedete ale momentului.
Numai persoanele care au primit bani nemunciți din tot felul de activități care nu au nicio legătură cu efortul, vor face gesturi ce evidențiază excesele de orice tip. Vom vedea curgând râuri de șampanie. Vom vedea excursii exotice în compania unor domnișoare extrem de costisitoare. Vom vedea bijuterii, ceasuri, haine extrem de scumpe purtate sau date cadouri ca gesturi firești, unor persoane doar pentru a primi atenție și nimic altceva decât pentru o clipă, nu mai mult.
Banul este diferit în USA de România.
Un dolar american este cu totul altceva decât un leu românesc, deși salariul minim în USA este tot undeva la 1.200 USD cum la noi este 1.200 lei și acolo ca și aici prețurile se exprimă în dolari, respecti, în lei dar și în subdiviziunile cenți, respectiv, bănuți.
Diferențele apar din faptul că în USA există un lanț de magazine numite ONE DOLLAR unde toate produsele care se află acolo costă un dolar, cum și în țările UE unde domnește moneda unică euro, există magazine ONE EURO unde dacă intri acplo, tot ce vrei să cumperi costă un euro bucata. La noi, dovadă că un leu nu prea înseamnă mare brânză este faptul că nu ai avea ce pune într-un magazin numit UN LEU pentru că sunt prea puține produsele care costă un leu. Pe vremea copilăriei mele era biscuitele acela EUGENIA care costa 75 bani, acum pe lângă faptul că este de calitate mizerabilă, costul este de un leu sau cam așa ceva. dacă ar fi făcut la c alitatea copilăriei mele sunt sigur că ar costa peste 3 lei pachețelul cu doi biscuiței fiecare cu cremă la mijloc.
Rezultă cu claritate că banul la români diferă de banul de la americani datorită modului de a fi obținut. Nimeni nu va respecta nimic dacă ceea ce se obține nu are la bază munca adevărată, ci doar niște intermedieri sau mimarea muncii prin camătă sau parandărături din pix, ca afaceri oneroase și ca efect al corupției generalizate care bântuie o societate. Rostogolirea banilor nu înseamnă eficiență, ci numai un mod artificial de a face bani, multiplicând imagini, idei, visuri, nu și producție sau servicii. Este cumpărat un apartament. Este vopsit pentru a i se da o față. Se încurajează acordarea de credite. Apartamentul este revândut la un preț cu 20% mai mare. Și tot așa, încât în trei ani prin rostogolirea aceluiași apartament se crează imaginea falsă a unei economii care duduie, dar care în realitate nu are în spate plusvaloare, ci artificii de imagine, cu influențarea forțată a cererii și a ofertei, prin politici contra-productive.
(07 martie 2021)
No comments:
Post a Comment