Se spune că în orice femeie se găsește o coastă drăcească. N-am verificat, dar cu siguranță, Elena CEAUȘESCU nu avea numai o coastă drăcească, toate coastele ei erau drăcești pentru că:
- nu avea carte,
- s-a dorit savantă,
- a ignorat bunul simț,
- a decis fără discernământ,
- a crezut că este stăpână,
- era răutatea întruchipată,
- înspăimânta bărbații,
- făcea lumea să tremure.
Ea nu și-a dat seama nicio clipă că omul, oricare ar fi el, are resurse limitate și niciodată luarea unei decizii nu se face după principiul datului cu zarul, ori ea a crezut că oferă soluții la orice problemă instantaneu, fără a avea consultanță, fără a primi variante ierarhizate.
Ea a contribuit decisiv la rămânerea în urmă a țării prin tot ce a făcut sau mai bine zis prin ceea ce nu a făcut, căci a face lucruri proaste echivalează cu a nu face nimic.
În ziua de Crăciun a anului 1989 Elena CEAUȘESCU a fost judecată și executată prin împușcare, simulacrul de proces este judecat și în ziua de azi, fără a lăsa o impresie de profesionalism, deși așa ceva se clamează, deși nenumăratele semne de întrebare, ne lasă și acum cu gura căscată și ne încarcă cu întrebări de cum a fost posibil așa ceva în mileniul al II-lea, într-o țară civilizată.
(14 iulie 2014)
No comments:
Post a Comment