Anca PETRESCU a fost câștigătoarea la o vârstă când alții nici nu visau să participe le vreo competiție a unui concurs care avea să distrugă pentru totdeauna școala de arhitectură românească. Ea este autoarea proiectului Casa poporului, construcția unde se produce desmățul parlamentar de după Revoluția din 1989.
Ca să teapuci să faci o clădire care să fie a II-a din lume după Pentagon nu este un act temerar, ci este expresia unei megalomanii care depășește limitele acceptabilului spre exclamare, ducând spre uimire și ceva peste. Anca PETRESCU era la început de carieră. Se zicea în epocă despre faptul că ea ar fi rudă cu Elena CEAUȘESCU pentru că și Elena tot o PETRESCU fusese la origine. Anca PETRESCU a negat tot timpul și a pedalat pe ideia că lucrarea a fost acceptată numai și numai prin valoarea sa intrinsecă. Îmi și imaginez invidia care i-a cuprins pe bătrânii arhitecți când o copilă le-a suflat cel mai tare proiect de sub nas. Eu am văzut după 1989 această clădire, parțial bineînțeles, iar impresia lăsată este absolut defavorabilă pentru că:
- are disproporții flagrante,
- este anormal de înaltă,
- suprafețele sunt imense,
- spațiile copleșesc,
- reprezintă risipa însăși.
În opinia mea este o hidoșenie, pe care unii o admiră și cu care foarte mulți se laudă. Aș fi preferat o construcție chiar și mai mare, care să preia din specificul arhitecturii brâncovenești, să fie mai zveltă, dar care să fie utilă la ceva. Nu știu eu cui folosește un cabinet de câteva sute de metri pătrați, cu înălțime de zeci de metri și cu perdele de sute de kile. Biata Anca PETRESCU prea tânără fiind nu a știut atâta carte și n-a avut atât talent și atâta experiență să vină cu ceva care să ne reprezinte. Clădirea Casei Poporului pare ceva neterminat, un fel de Casa Scânteii imensă, căreia îi lipsește moțul. Oricum, am inclus-o și pe ea în galeria celor 365 împotriva României, căci proiectul ei seamănă cu o piramidă inutilă construită în secolul al XX-lea ca să nici noi nu știm pentru ce. Lângă clădirea Teatrului Național, o altă expresie a oribilului pur, ceea ce a zămislit Anca PETRESCU se înscrie pe linia unei pseudoarhitecturi specifice unei epoci în care poleiala și fanfaronada erau totul.
(19 iulie 2018)
No comments:
Post a Comment