Cine încearcă să deschidă manualele de literatură din vremea școlii mele, va găsi acolo poeziile foarte lungi și plicticoase ale poetei proletcultiste Maria BANUȘ. Mă refer la poezii precum Ție-ți vorbesc Americă și Frumoasă ești patria lumii. Această Maria BANUȘ chiar a luat o medalie la Festivalul Internațional al Tineretului și Studenților de la Varșovia din 1955.
Și ea cași ceilalți poeți militanți, în sensul primitiv al cuvântului, au tras literatura română în jos, căci ei au venit dând din coale, neajutați nici de geniu, nici de talent, ci dornici de afirmare prin orice mijloace. În poeziile lui Maria BANUȘ se vedea caracterul direct, brutal chiar al mesajului dedicat parcă unor persoane cu nivel de inteligență de sub 30.
Și acum îmi răsună în urechi stihurile acesteia, precum:
Mamă vitează și bună, cum ai trecut prin vâltori,
Cum sângerata-i de tare, cum ne-ai adus aurori.?
Flarcără fără cenușă, strajă în clipa cea grea,
Astăzi și pururi de veghe, Moscovă, inima ta!
Mulți vă întrebați cum mama dracului de am ținut minte asemenea trăznăi? Unele lucruri ți se întipăresc în memoria de copil prin dimensiunea de-a dreptul apocaliptică a mizeriei lor.
Și poezia Donca, după atâțea ani mi-o reaminesc căci avea un refren parcă:
E primăvară Donca
Și ți-a-nverzit mormântul,
E primăvară, Donca
Și țara-ți șese cântul....
După ani și ani, după ce s-a scunfundat în jegoșenia proletcultismului, Maria BANUȘ a încercat să scrie poezie, dar nu i-a ieșit, căzând în uitarea unora, nu și a mea, căci unui om care a făcut atîta rău culturii noastre, n-am cum să-i atribui uitarea.
(17 iulie 2018)
No comments:
Post a Comment