365 împotriva României: Ion TUCAN, unul din asasinii lui Nicolae IORGA

Mișcarea legionară, încurajată ani în șir în demersurile ei, s-a dezvoltat, urmând o traiectorie specifică oricărei mișcări politice cu un nivel de omogenitate foarte ridicată prin radicalismul obiectivelor sale, în comparație cu mersul societății inegale, corupte, plină de contradicții și deslânate în care se manifesta.

Se știe că cele mai noble idealuri, atunci când se trece la punerea lor în aplicare apar adevărați monștri, care fac din ceea ce trebuia să se întâmple inițial, exact contrariul. Mișcarea legionară a fost un fel de copil neastâmpărat pentru toate partidele politice până în clipa în care amploarea sa și a liderului său smulgea hălci întregi din partidele vechi la urnele de vot. Atunci s-a declanșat aversiunea față de legionari, care a culminat cu lichidarea liderului lor, chestie care nu a rămas fără urmări, pentru că în absența liderului mișcarea nu s-a destrămat. Liderul plecat a devenit un partir, un simbol și a conduc prin prezența sa mitică mișcarea, exact cum s-a întâmplat cu creșterea în amploare a creștinismului în absența Celui care l-a propovăduit. Legionarii au copiat modelul, iar politicienii cu vederile lor învechite, înțepeniți în trecutul lor glorios cândva, nu au înțeles. Ideia de a face corecțiile pe care legionarii le considerau necesare i-a orientat pe aceștia spre a elimina pe cei ce se făceau vinovați direct sau indirect de prigonirea lor și de eliminarea celor din vârful mișcării, în frunte cu Corneliu ZELEA CODREANU. De aceea s-au format acele echipe ale morții. O astfel de ecipă, cu un obiectiv precis l-a inclus pe Ion TUCAN, echipă care a avut ca obiectiv eliminarea marelui savant Nicolae IORGA. Istoria descrie cu detalii calvarul ultimelor ore din viața savantului, găsit împușcat lângă o lizieră de lângă Ploiești. Și acest Ion TUCAN este unul dintre cei care au tras România înapoi cu zeci și zeci de ani, pentru că Nicolae IORGA nu era în primul rând om politic și un genial savant care nu spusese tot ceea ce avea de spus în știința istoriei, dar nici în arta poetică și nici în arta dramatică, arte pe care le slujise exemplar. Este adevărat că el avea o listă de lucrări de peste 1.000 de volume remarcabile, dar tot el, Nicolae IORGA avea o putere de muncă ieșită din comun care îi permitea să mai scrie în continuare lucrări tot atât de valoroase ca lucrările scrise anterior. De aceea, noi ca români am devenit mai săraci cu mmult mai mult prin eliminarea fizică a marelui savant.

(Materialul preia ceea ce este scris despre IACOBUȚĂ, alt asasin al profesorului IORGA, căci echipa nu a a vut membri cu sarcini distincte precizate de istorie)

(18 iulie 2018)