Îmi aduc aminte că pe pereții clasei erau nenumărate portrete și trona și chipul unei femei pozată dintr-o parte. Ai mei ziceau că Ana PAUKER, căci despre ea era vorba, nu avea o ureche. Nu m-am mai informat să mi se certifice ceva. Știu numai că lumea tremura când auzea de numele de Ana PAUKER. Știu că ai mei vorbeau în șoaptă. Se zicea că Ana PAUKER era de o cruzime de necrezut. Era de ajuns să se uite pe sub sprânceană căci cel căruia îi era direcționată privirea chirâșă era desființat, fără drept de apel. Nu vreau să scriu nici cum a apărut pe firmament și nici cum a ieșit din scenă, căci ieșirea ei a fost se pare destul de brutală, nefiind agreată de I. V. STALIN care sforărea și la București, de departe de la el din Kremlin. Înainte de 1989 am mers cu cineva la Crematoriul Cenușa și doamna m-a dus să văd ceva. Era locul unde se afla urna cu cenușa lui Ana PAUKER. Morala este că indiferent ce și cum, tot între patru scânduri sau într-un borcan ajunge fiecare, căci nimeni nu moștenește lumea. Știu că Ana PAUKER a lăsat în urma ei pârjol.
Ana PAUKER a fost inspiratoarea fricii care intra în oasele celor ce îi erau în preajmă sau cu care intra ea în contact, fie chiar și din întâmplare. Ceea ce zicea ea era citat de tot norodul în ședințe de tot felul.
Ana PAUKER a fost inspiratoarea fricii care intra în oasele celor ce îi erau în preajmă sau cu care intra ea în contact, fie chiar și din întâmplare. Ceea ce zicea ea era citat de tot norodul în ședințe de tot felul.
(14 iulie 2018)
No comments:
Post a Comment