Calitatea procesului de testare

Suntem sclavii testelor, fără a fi studiat foarte bine ceea ce înseamnă testul, testerul, testatul, procesul de testare și bateria de teste. Pentru a spune că testarea este reprezentativă se impune analiza tuturor componentelor legate de așa ceva. Se impun:

• definiții clare;
• analize ale factorilor de influentă;
• stabilirea de obiective;
• clarificarea vulnerabilităților;
• precizări legate de concepte;
• crearea de sisteme de ipoteze;
• finalizări cu acceptare sau respingere.

Definirea obiectivului testării este acela de a separa membri unei colectivități în cei ce au o bază minimă de dialog, față de cei cu care dialogul pentru a face o alegere potrivită nu mai continuă, pentru că respectivii dovedesc că nu au fundamentele necesare. Dacă testarea are ca obiectiv admiterea la o facultate, ea își dovedește eficiența atât timp cât pierderile din primul an dar și pe parcurs sunt ceva mai mici de 40%. În caz contrar, se zice că testarea nu și-a atins obiectivul și întregulk proces trebuie reconsiderat.

Bateria de teste, adică materia prima cu acre se va face selectia trebuie astfel făcută încât niciun procedeu mecanic sau de generare numere aleatoare să nu genereze un lanț de răspunsuri care să conducă la punctaj ce selectează un candidat care nu îndeplinește condițiile. Am cunoscut imediat după 1990 un candidat care a obținut un punctaj mai mare de 6,50 deși soluțiile le furniza dând cu zarul în bancă, deci generând numere pseudoaleatoare uniform distribuite de la 1 la 5. Dacă fața zarului era cu 6, repeta mișcarea. Există teorii elaborate și verificate în legătură cu acest aspect, care însă nu se aplică din ignoranța celor care construiesc aceste baterii de teste. Ei sunt interesați de așezarea concurenților, de permutări și de șabloanele de validare.

Materia primă care stăla baza alcătuirii seturilor de întrebări și a răspunsurilor. Și aici trebuie luate măsuri de precauție, mai ales indicând exact pagini, cărți, asigurând accesibilitatea și recunoașterea ca sursă infailibilă a respectivei bibliografii, fără a fi în exces. Știu un caz când pentru un examen de trecere de la preparator la asistent universitar, un șef de catedră cam iubicios a propus 3.000 de pagini de bibliografie, iar pentru un examen de trecere de la asistent la lector bibliografia era de 250 pagini. În toate cărțile propuse, definițiile trebuie să fie 95% identice, formulele trebuie să fie 97,324% identice, condiții, liste de restricții, liste de elemente, de asemenea trebuie să nu difere decât 0,0000003% între ele. Eu am agreat testele cu 5 variante de răspuns dintre care una singură este corectă. dacă este adoptată varianta cu mai multe variante de răspuns corecte, vor apare tot felul de contestații mai ales legate de punctajele acordate pe întrebare.

Testerii sunt esențiali în proces pentru că ei generează baza de întrebări, să zicem 900 de întrebări, dimensiunea bateriei de teste, adică dacă se zice că vor fi 30 de întrebări din cele 900 vor fi extrase aleator 30. La examenul de conducere se procedează pentru învătare scrierea de cărți cu sute întrebări și toate au același număr de variante de răspuns. Testerii sunt cei care alcăruiesc întrebările. De-a lungul anilor am văzut testeri răutăcioși care urmăreau introducerea de capcane care să facă viața grea celor testați. Eu i-am prins pe unii testeri că au căzut în propriile capcane și i-am obligat să acorde punctul la întrebarea greșit formulată de ei, la toți concurenții. Pe lângă cele 900 de chestiuni și fiecare are 5 variante de răspuns ei trebuie să asigure:

- includerea întregii materii ce trebuie cunoscute;

- calitatea ca să nu apară raspuns dat de concurenți în proporție de 98% unul anumit, altul fiind cel 

  considerat corect de testeri;

- acordarea de punctaje diferențiat funcție de dificultatea dedusă. 

Testații trebuie să formeze o colectivitate omogenă în raport cu obiectivul urmărit, adică toți să fi terminat aceeași facultate, toți să fi parcurs anumite cursuri și să fi citit sau învățat bibliografia. Sunt teste care presupun efectuarea de calcule sau de alte construcții înainte de a bifa rsăunsul, ceea ce impune ca respectivii să aibă cunoștințe pentru așa ceva, fără a folosi materiale auxiliare, consiliere sau alte surse de inspirație. Timpul de completare trebuie să fie pentru toți același și condițiile de lucru, de asemenea, trebuie să fie identice pentru toți cei testați.

Mai sunt și alte lucruri care trebuie spuse despre testare.

Trebuie definită calitatea testerilor.

Trebuie definită calitatea testaților.

Trebuie definită calitatea bateriilor de teste.

Trebuie definită calitatea condițiilor în care se face derularea procesului.

Trebuie definită calitatea evaluării testelor, chiar dacă este vorba de utilizarea de șabloane.

Trebuie asigurată transparența prin:

- afișarea întrebărilor după terminarea testării;

- afișarea răspunsurilor corecte;

- asigurarea unui mod de preluare a răspunsurilor date pentru a fi comparate cu cele afișate;

- asigurarea caracterului participativ al testaților pentru a elimina suspiciuni.

Consider că testarea folosind grilele este rapidă, așa-zis obiectivă, dar nu are posibilitatea obținerii prin selecție a unei subcolectivități care îndeplinește cerințele impuse prin obiectivul definit. Dacă este vorba de creativitate, sunt necesare alte și alte probe care să permită cunoașterea contribuțiilor candidaților, contribuții care nu se regăsesc în niciun caz prin a alege între 5 variante pe cea care este cea corectă. dacă se construiesc baterii de teste în care apar elemente grafice, de interpretare în care factorul subiectiv este acceptat cât de cât, lucrurile se schimbă, dar nu elimină referatul și nici interviul, unde se face cunoștință cu individul, căci deciziile le iau un om ce ocupă un post și nu un robot cu grade de libertate restrânse la 5 așa cum sunt variantele de răspuns.
Morala: testele grilă nu trebuie fetișizate, deși asigură liniștea absolută în orice proces de evaluare.

(03 noiembrie 2016)