Banii siguri - manualele școlare gratuite

Cine crede că manualele școlare gratuite nu este o afacere, deja comite cea mai amre eroare a vieții sale. Afacerea se naște din primele clipe, căci nimic nu este întâmplător când este vorba de banul public. Apar o serie de întrebări firești, inocente și răscolitoare, precum:

- cine sunt câștigătorii competițiilor pentru manualele școlare?

- cum este garantată calitatea manualelor școlare câștigătoare?

- câtă obiectivitate demonstrată există pe tot traseul unde apar banii?

- demonstrează cineva că nu este vorba de interese financiare?

- din toți banii de pe flux, cât revin autorilor și cât restului de actori?

- sunt definite proceduri care elimină mita și celelalte forme de corupție de pe flux?

Faptul că apar tot timpul schimbări, faptul că programele se tot schimbă, faptul că manualele tot sunt înlocuite, arată clar că în sistem există lucruri dacă nu murdare, cel puțin discutabile. În opinia mea, un manual de clasele mici să zicem I - VIII n-ar trebui să conțină noțiuni cu uzură morală teribilă care să necesite modificări majore de conținut ce presupun tirăriri de manuale absolut noi. Un manual ar trebui să aibă o viață lungă de 10 - 15 ani ca elemente de bază și periodic să se tipărească niște suplimente sau să fie luate actualizări minore de pe internet. Realitatea este alta, căci foamea editurilor este imensă, corupția din sistem este atroce și banul public trebuie supt și el căci de aceea este ban public, să-și bată decidenții joc de el.
Are cineva curajul să facă schimbări majore în structura de costuri a manualelor, astfel încât să se demonstreze că toți cei care participă dau dovadă de patriotism prin voluntariat?

(23 iulie 2017)