ROMÂNIA'100: poeți, compozitori, actori, cântăreți

Mă aștept acum în anul Centenarului Marii Uniri să apară producții literare omagiale, căci am mari îndoieli că s-au pierdut obiceiurile oamenilor de a cânta la comandă și pe bani friumoși la  diferite evenimente, eroi și fapte de eroism petrecute acum 100 de ani.

Cântăreții de folclor, cei care sunt spontani și care chiar cred că sunt creatpri de folclor cu productivitate deosebită, care într-un timp record scriu cântec după cântec de parcă ar fi strungari care faci șuruburi, sunt sigur că vor apare fie la ETNO, fie la FAVORIT, fie la HORA dar și la Tezaur folcloric, lălăindu-se ăn cele mai stupide producții, căci de unde nu e, nici Dumnezeiu nu cere. Se zice că te apuci să scrii poezie doar după ce ai citit multă poezie scrisă de alții. Văd stupefiat acum că se cântă pe versuri din strofe așa-zis populare cu rimă de forma abab sau abba ceea ce mă duce cu gândul că creatorul nu mai este deloc din popor și muzica lui nu mai este demult folclor.

Actorii reșapați care apăreu și în vremea lui Nicolae CEAUȘESCU mi-i și imaginez apărând pe micile ecrane declamând versuri dedicate Unirii de la 1918, versuri scrise cu patos și cu mesaje  înălțătoare. Acum nu prea sunt emisiuni gen Cântarea României cu transmisiuni grandioase în care să se recite poezii făcute la comandă. Totuși, refuz să cred că năravul a dispărut definitiv. Drept care, mă aștept ca la apropierea de 1 Decembrie 2018 să fie și recitaluri de poezie. Nu vor fi ditirambe sufocante și indecente ca pe vremuri. Cred că 90% vor fi versuri scrise de clasici, dar poeții fomiști de azi care scriu la comandă, orice, inclusiv texte pentru cele mai stupide reclame, vor obține cele 10% și conform unui proverb machedonesc dacî într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește, prin versurile lor, acele emisiuni vor fi compromise definitiv.

Compozitorii care ofereau la concursuri dar și la spectacole imnuri sau ode dintre cele mai interesante care entuziasmau stadioanele cu melodicitatea lor, dar care i-ar face și pe soliști ca și pe coriști să roșească ghiduș, sunt sigur că la comandă, dacă li s-ar cere, ar scoate din sertare creații dedicate la orice moment, creații care sunt sigur că cu mici corecții de înlocuire CEAUȘESCU cu ILIESCU sau ILIESCU cu BĂSESCU, sunt de reînregistrat cu alți soliști dar cu aceleași negative. Mai greu este cu potrivirea la rimă a lui IOHANNIS căci deși multe cuvinte se termină în nis, accentul nu prea se potrivește. Dar vor găsi ei, așa cum a găsit Mihail EMINESCU rimă la Tisa cu plânsu-mi-s-a. Versurile din Doină: 

De la Nistru pân'la Tisa

Tot românul plânsu-mi-s-a

sunt magnifice, au o melodicitate și concentrează în ele durerea unui întreg popor.

Poeții care scriunacum răzleț pe unde apucă și ei sărmanii, căci lumea de azi poezie nu mai citește, sunt în așteptare. Păcat că numărul pooeților serioși, de cultură este foarte mic, în timp ce făcătorii de versuri pentru șezătorile de pe la cluburi sau la diferite sărbători de milionari se înmulțesc vertiginos căci din poezia proastă se trăiește bine. Acești poeți autentici dar și cei vulgari, au a spune și ei câte ceva, dacă vreun cenaclu sau vreun consiliu de ceva alocă bani pentru a tipări un volum omagial așa cum făcea Uniunea Scriitorilor pentru 26 ianuarie când se aniversa Nicolae CEAUȘESCU, de publica volume cu poezii de care poeții de atunci care mai trăiesc nu știu dacă roșesc, dar ar trebui să roșească rău de tot. Lumea de azi este ceva mai practică și precis va organiza niște chiolhanuri la care se va și recita așa printre ciocnirea de butelci cu licori și cu tării, poeme așa-zise patriotice, căci contextul precis va fi nepotrivit și mesenii numai de poezii n-au ei nevoie, ci de manele.

Poeții, compozitorii, actorii, cântăreții și mulți mediocrii își vor da mâna să producă și ei câte ceva din așa-zisa artă cu tendință, în care să proslăvească, contra cost, ce este de proslăvit din trecut, făcând referiri fără perdea la vremurile de azi și la personaje de azi, zugrăvite în roz, bineînțeles.

(02 aprilie 2018)