După statuiele care au împânzit orașele de la noi, trăiesc clipe de groază de cum vor arăta orașele dacă cuiva îi va veni vreo ideie să mai facă ceva în acest sens, vrând să omagieze Marea Unire.
Experiențele sunt de-a dreptul traumatizante, căci de câte ori trec prin fața Palatului Regal și văd țepușa cu cartoful înfipt în eua sunt sigur că voi visa urât noaptea. Dacă trec prin fața Muzeului Național de Istorie și văd statuia lui Traian, cu trecerea timpului mă mir că numai anumite părți ale trupului acestuia devin mai lucioase, deși fiind operă de artă n-ar trebui să fie lustruită. Probabil cei ce o ating cred că le aduce noroc.
Nici statuia de la Casa Scânteii nu mi se pare o operă demnă de o capitală, chiar la intrarea în Capitală. dacă chiar se dorea ceva ieșit din comun, sunt sigur că o licitație internațională și banul pus jos ar fi atras niște mari artiști, care ar fi făcut o operă de artă care chiar ne-ar fi lăsat cu gura căscată. Nu mai zic nimic, căci nici marele CARAGIALE nu a avut parte de o soluție fericită acolo în fața Teatrului Național, căci însăși clădirea Teatrului, chiar dacă a suferit transformări și reveniri, tot caricaturală este, pălăria mexicană nu are nimic cu TNB, CARAGIALE revendicându-și el însuși oarece rădăcini grecești în niciun caz mexicane, incașe, mayașe sau aztece.
(02 aprilie 2018)
No comments:
Post a Comment