Rugămintea ambasadei Ucrainei

Când citea o știristă la Tv rugămintea ambasadei Ucrainei de la București ca televiziunile să evite prezentarea imaginilor cu ceea ce se întâmpla în porturile ucrainene de la Dunăre, mi-am adus aminte de anul 1972 când televiziunea din Germania prezenta cum poliția căuta să-i prindă pe teroriștii care uciseseră echipa olimpică a Israelului. Atunci teroriștii priveau la televizor și luau deciziile care îi fereau de acțiunile poliției, căci televiziunea lucra pentru ei. Era normal atunci ca poliția să fi colaborat cu televiziunile și acestea să nu mai transmită în timp real acțiunile poliției. este exact rugămintea adresată de ambasada Ucrainei la București.

Este adevărat că populația trebuie informată, dar această informare nu trebuie să depășească acele limite care furnizează informații de utilitate vitală inamicului. Ar fi trebuit ca în televiziunile din spațiul mioritic să existe jurnaliști care să fi făcut niște cursuri de securitate națională și care să capete abilitățile necesare filtrării informațiilor, astfel ca acestea să fie utile publicului larg, fără a intra în coliziune cu obiective militare și strategice care au ca efect luarea de decizii care să schimbe cursul evenimentelor, exact de către inamic. Păcat că jurnaliștii nu au un cod deontologic și face fiecare ce-l taie capul, iar lupta după senzațional are uneori efecte dintre cele mai păguboase.

Când au fost acele atacuri la porturile ucrainene de pe Dunăre am văzut frenezia cu care televiziunile prezentau clipuri trimise de diverși cetățeni din care se vedeau traiectorii de rachete și depozite în flăcări. Erau voci care comentau și toți jurnaliștii trăncăneau enervant, căci imaginile erau de noapte și nu erau clare, dar un ochi avizat de militar ar fi interpretat exact ce și cum și ar fi permis efectuarea de corecții pentru perioadele viitoare. Este justificată rugămintea ambasadei Ucrainei la București și este justificată chemarea jurnaliștilor la un curs de securitate națională.


(17 august 2023)