Trecerea la zona EURO, un vis mult prea îndepărtat

Explicații legate de amânarea privind trecerea la zona EURO sunt nenumărate și mulți văd această trecere ca o calamitate. Eu o văd ca moment al adevărului, care ne va arăta cine suntem cu adevărat și câte parale facem. Dacă nimic nu a însemnat dușuri reci pentru noi, ca să ne trezim din starea de letargie în care ne complăcem, trecerea la zona EURO este prilejul de a ni se pune în față adevărata oglindă a faptelor noastre.

Trecerea la zona EURO nu este:

- tipărire de bancnote de euro cu ceva simboluri mioritice,

- scoaterea de monede cu chipuri de domnitori români,

- împărțirea tuturor valorilor din LEI la cursul de schimb.

Trecerea la zona EURO impune intrarea României în circuitul real al pieței în EURO cu toate consecințele. Se va vedea direct cum stăm cu productivitatea, cum stăm cu calitatea, cum stăm cu performanța și cine suntem ca popor. Teama de adevăr este cea care ne reține, căci este foarte plăcut să trăim nu neapărat în minciună, ci în povești, în legende, în basme cu Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene, cu balauri care nu ne lasă să ne dezvoltăm, deși răul nu este în afara fiecăruia dintre noi.

Trecerea la zona EURO, un vis mult prea îndepărtat pentru că ne place povestea frumoasă în care trăim și de care nu dorim nici în ruptul capului s-o abandonăm, pentru că așa ne simțim noi bine, trăind într-un idilism ieftin, cu puținul de care nu ne-am despărți niciodată, deși 5 milioane dintre concetățenii noștri au plecat în bejenie și doar se scriu cântece plângăcioase de cât de grea e străinătatea, dar nimeni nu vrea să se mai întoarcă, s-o ia de la zero, aici, unde sunt prea multe locurile în care nu se întâmplă nimic.


(15 august 2023)