Planificarea carierei nu este deloc o treabă ușoară. Există părinți care planifică cariera copiilor lor. Dacă ambii părinți sunt medici, evident, vor copiii lor să fie tot medici. Dacă ambii părinți sunt avocați, vor copiii lor să devină tot avocați. În cam toate meseriile, sunt părinți care planifică cariera cel puțin a unui copil. Tatăl este olar și vrea ca un copil să-i continue meseria. Tatăl este croitor și vrea ca un copil să devină tot croitor ca el. La noi, tata a fost cizmar și ne-a spus că e o meserie foarte grea, drept care ne-a lăsat pe fiecare să mergem pe drumul lui, drept care niciunul din cei cinci copii niciunul nu a devenit cizmar.
Eu mă voi referi la tânărul de 17 sau 18 ani care deja cunoaște destul de multe lucruri și are ideea spre ce carieră să se îndrepte. Din acel punct apare planificarea carierei.
În mintea mea, cariera înseamnă o meserie, o profesie, ceva care necesită o formă de școlarizare, astfel încât tânărul să obțină o diplomă, un certificat, un document prin care să i se arate că a învățat meseria.
Pentru a fi avocat, trebuie să faci liceul, să ai bacalaureatul, să faci Facultatea de Drept, să dai admitere la Baroul de avocatură și să obții dreptul de a profesa meseria de avocat.
Pentru a fi medic, trebuie să faci liceul, să ai bacalaureatul, să faci facultatea de Medicină, să faci Rezidențiatul, să obții titlul de medic specialist și să înveți toată viața, căci medicina evoluează și tu ca medic trebuie să fii la curent cu toate noutățile, pentru a soluționa corect problemele pacienților tăi.
Când tânărul își alege meseria, profesia sau cariera pe care o va urma, lucrurile sunt clare și el are toate elementele pentru a-și planifica cariera. Eu iau cazul meu. După ce am terminat liceul și am luat examenul de maturitate, mi-am propus să dau examen de admitere la facultate. Pentru mine lucrurile s-au clarificat legat de carieră la vârsta de 20 de ani. Atunci am știut că în viața mea vreau să mă ocup de programarea calculatoarelor, că vreau să fiu informatician, mai exact programator. Au apărut ajustări în anul al V-lea când am primit oferta de a rămâne asistent universitar stagiar în catedră, dar tot pe probleme de programare a calculatoarelor. Știam că încep ca asistent universitar stagiar, că pasul următor este asistent universitar titular, pasul următor este lector universitar, apoi conferențiar universitar și ultima treaptă este aceea de profesor universitar. Aș minți dacă nu aș spune că am făcut un plan al carierei, dar pe acele vremuri, trecerea de la o etapă la alta nu depindea de rezultatele mele nici măcar în proporție de 10%. Dorința mea era clară că trebuie să fac tot ceea ce depinde de mine ca să nu rămân până la pensie asistent universitar titular.
Managementul carierei include toate activitățile pe care fiecare dintre noi trebuie să le executăm pentru a asigura crearea condițiilor pentru a trece la pasul următor al evoluției, căci o carieră de succes este doar aceea în care se traversează pașii specifici evoluției. Pentru a deveni lector universitar trebuie doctorat, trebuie articole publicate, trebuie scrise cărți. Tot așa stau lucrurile și pentru a deveni conferențiar universitar, dar numărul de articole, numărul de proiecte, numărul de cărți care trebuie realizate în intervalul de când ai fost promovat lector, este cu mult mai mare. Exigențele sunt mult mai mari. Și pentru a deveni profesor universitar sunt criterii greu de îndeplinit, dar cine muncește din greu și dovedește că are calitățile necesare, face tot ce este necesar și devine profesor universitar. În toate meseriile și în toate profesiile sunt stadii și fiecare meseriaș sau profesionist se luptă să atingă acele stadii, astfel încât să îndeplinească criteriile necesare promovării în carieră, promovare care nu se obține bătând din palme, ci muncind din greu, făcând dovada că sunt îndeplinite toate cerințele pentru a se conchide că ai îndeplinit cerințele pentru stadiul din carieră la care râvnești.
Derularea carierei este exact ceea ce se întâmplă cu fiecare dintre noi, pas cu pas pentru a traversa etapele ce definesc cariera, prin acțiuni mărunte, dar legate unele de altele. Este munca pe care fiecare din noi o facem zi de zi și evaluările pe care le facem pentru a vedea ceea ce a mers bine și ceea ce nu a mers bine, pentru a îndrepta lucrurile. Nimic nu pică din cer, dacă suntem oameni cu capul pe umeri și contăm doar pe propriile noastre forțe, așa cum ar trebui să fie normal pentru toată lumea. Derularea carierei presupune activități, presupune resurse, presupune termene. Nu este deloc ușor atunci când lucrăm să ne gândim la toate aceste lucruri, mai ales atunci când cariera noastră presupune lucrul în echipă și în mod special atunci când rolul nostru este și acela de a coordona echipa. Eu nu am acceptat niciodată să joc rolul de șef, fără să am ceva de făcut în acel proiect, ca programator, căci cel care se erijează doar în poziția de șef, are drumul larg deschis spre deprofesionalizare și niciodată eu nu mi-am dorit așa ceva.
Lumea evoluează, dar cele trei probleme rămân. Acum cariera este ceva un pic mai volatil, dar tot trebuie ca omul să se stabilizeze spre o direcție, căci a merge în bătaia vântului nu este o soluție, iar a ajunge la pensie fără a cunoaște de unde vei lua pensia este deja o mare problemă.
(17 august 2023)
(17 august 2023)
No comments:
Post a Comment