A devenit o obsesie chestia cu intrarea în SCHENGEN. Este ca în cazul tipului acela autor de cărți, polițist ca meserie, care tot dă examen la Academia de Poliție și nu intră, dar el nu se lasă, tot încearcă. De un an și un pic, toată atenția este concentrată pe admiterea noastră și a Bulgariei în spațiul SCHENGEN, deși se știe exact că unanimitatea nu există. O unanimitate se construiește, nu se impune, o știe orice bebeluș de când iese din burta mumă-sii. Numai noi nu înțelegem acest lucru. Și faptul că oamenii nu înțeleg chestiuni elementare se vede și din insistența cu care este presată Austria să-și schimbe poziția. Este o chestiune de management politic de manual elementar conform căruia cel care și-a exprimat un veto, pentru a reveni asupra lui trebuie să treacă timp foarte mult sau să se întâmple ceva absolut spectaculos care să determine schimbarea de atitudine. Cum nici una și nici cealaltă nu s-au produs, mi se pare stranie insistența politicienilor din spațiul mioritic legată de intrarea în spațiul SCHENGEN și întâlnirile cu miniștri de interne austrieci fie la Viena, fie la București, pentru a discuta acest subiect. Toată lumea vrea în SCHENGEN de la noi, dar schimbarea atitudinii celui care a spus nu, presupune diplomație, presupune muncă diplomatică, iar nerăbdarea de la București nu arată creșterea intensității muncii diplomatice, ba din contră, goana după o himeră care se depărtează în loc să se apropie. Dacă la București se vor pune oamenii pe treabă și vor aprofunda problema, cu siguranță rezultatele se vor vedea. Dacă la București oamenii vor dansa, vor trăncăni aiurea și vor arăta doar cu degetul, rezultatul favorabil nu va veni.
(25 august 2023)
(25 august 2023)
No comments:
Post a Comment