Prima bubă pornește de la denumirea festivalului, de Mamaia 60. Peste tot în lume, numărul care este asociat unei manifestări, festival, congres, reuniune, ediție, vizează aparițiile, manifestările. Se știe că festivalul de muzică ușoară de la mamaia a început în anul 1963, dar după 1989 nu s-a mai ținut an de an, deci dacă se numără cu adevărat edițiile în care s-a ținut acest festival sunt undeva în jur de 50 de ediții. Dacă aveau să urmeze logica lucrurilor, ar fi trebui să se zică a 53-a ediție a festivalului de muzică ușoară de la Mamaia, dacă acum se organiza a 53-a ediție, căci după numărătoare ar fi rezultat, să zicem că au fost deja 52 de ediții.
A doua bubă este legată de concept. Se știe că de la prima ediție din 1963 au trecut 60 de ani și dacă se caută în arhive, probabil dintre organizatori și dintre concurenți, acum sunt persoane trecute cu mult de 80 de ani sau mai precis de 90 de ani, deci este extrem de dificil să iei în considerare ca aceștia să vină și să performeze fără dificultăți pe scena festivalului. Acum există nenumărate formule de a evita situațiile neconvenabile și totuși de a aduce parfumul vremurilor trecute pe scena festivalului, acum în anul de grație 2023. De aceea, mi s-a părut nepotrivit că nu s-a găsit formula de a identifica pe artiștii care au performat, în vremurile de demult, căci așa se zice acum, pe scena de la Mamaia și de a-i readuce în atenția publicului într-o formulă care să fie convenabilă pentru toată lumea.
A treia bubă pe care eu o găsesc impardonabilă este caracterul de șușe al acestei ediții care s-a dorit jubiliară, prin includerea în program a unor soliști care nu s-au ridicat la înălțimea și la exigențele impuse de un asemenea festival. Nu vreau să dau eu aici nume, dar au fost soliști care s-au acoperit de penibil, care nu aveau ce căuta pe acestă scenă, pentru că nu-i recomanda absolut nimic, decât probabil pilele și relațiile pe care le au în televiziune, căci despre valoare nici nu are cum să fie vorba.
A patra bubă a festivalului a fost aceea a caracterului neomogen și al disproporțiilor legate de caracterizările cântăreților care toți erau măreți, sublimi, excepționali, nemaipomeniți, dar care totuși ocupă locuri extrem de diferite într-o ierarhie a valorilor, ierarhie dată cumva după niște criterii pe care dacă chiar le-am dori implementate ar defini momentul adevărului de care noi avem atât de multă nevoie.
A cincea bubă se referă la trăncăneala fără rost a interpreților fie înainte de a începe să cânte, fie după ce au cântat, de parcă ar fi interesat pe cineva ceea ce au delirat ei acolo.
A șasea bubă se referă la orchestra care avea sonorizări de bâlci cu prea multe alămuri stridente și cu bucăți muzicale alese neinspirat, căci eu aș fi preferat niște refrene din muzica ușoară pe care le-au fredonat părinții și bunicii mei fără nicio dificultate.
A șaptea bubă este bugetul penibil. Trebuie băgați bani adevărați în acest festival ca recitalurile să fie recitaluri, ca soliștii care cântă să fie soliști profesioniști, nu amatori și dorința de a cânta pe scena de la Mamaia să fie cu adevărat un reper, nu om obligație.
A opta bubă este puderia de reclame care au întrerupt criminal prestațiile unor soliști, ceea ce a dovedint că managementul festivalului a fost unul de c-c-t.
Este clar că ediția a Mamaia 61 trebuie să arate altfel, căci la șișe nu plătește nimeni bilet.
(28 august 2023)
No comments:
Post a Comment