Volatilitatea în politică

Se discută foarte mult dspre o serie de caracteristici pe care trebuie să le aibă oamenii politici pentru a însemna ceva pentru poporul din car provin și pe care îl slujesc sau chipurile îl slujesc. Este adevărat că unele dintre ele se măsoară cu rigurozitatea celor care fac sondaje și mai ales cu dorințele celor care plătesc, dacă truditorii în ale sondajelor miros că beneficiarul își dorește ceva cosmetizat. Dintre caracteristicile analizate sau/și măsurate indic:

• popularitatea;
• notorietatea;
• încrederea;
• eficiența;
• inovativitatea;
• comunicativitatea.

Fiecare dintre aceste caracteristici  se definește suficient de precis și se precizează cum se formulează întrebările, cum se alcătuiește eșantionul, cum se fac înregistrările și care sunt formulele de calcul. Aceste caracteristici nu sunt complementare așa cum sunt cinstit-hoș, vrednic-leneș ca sumele valorilor obținute să dea 100, ci în cazul acestora procentele Nu se însumează, ci doar se compară cu cele din listă de la alți politicieni. Așa cum se definesc coeficienți de transformarea vacilor în porci, a caprelor în găini în statistica agrară, tot așa se construiesc coeficienți de importanță și caracteristicile enumerate de mine se agregă, oferind o imagine cât de cât simplificată asupra cine este un X politician care vrea să știe unde s-a cocoțat într-o ierarhie sau unde a ajuns după ce s-a prăbușit din prima treime de sus a unei piramide.

Ceea ce este interesant și nu se studiază însă, este caracteristica de volatilitate a caracteristicii, adică trebuie să se știe care este durata în care un politician rămâne în mentalul colectiv și după ce  prezența sa încetează a mai avea ritmurile și reflectările prin rezultate de la un moment când a atins apogeul. De asemenea, volatilitatea vizează declinul dramatic al caracteristicilor enumerate de mine, într-un context care îl determină pe politician să iasă din scenă. Dacă se consideră pragul de 5%, prin durata de volatilitate se va înțelege timpul necesar ca nivelul unei caracteristici să scadă cu cele 5 procente. Cine are curiozitatea să facă statistici, grafice și sa analizeze calitativ indicele agregat al caracteristicilor enumerate de mine, va avea surpriza să constate că omul politic este și el un produs ca oricare altul, produs al cărui ciclu de viață politică are exacte etapele cunoscute:

• lansarea 
• creșterea
• maturitatea
• saturația
• declinul.

Volatilitatea vizează mai ales partea de după mijlocul etapei de maturitate la oamenii politici pentru că aceștia sunt îngroziți să nu scadă în sondaje, deși lumea se satură de ei, în conțtiința lor nu realizează că sunt expirați. A se vedea încercările dramatice ale unor politicieni care nu vor să părăsească fotoliile deși nicio carte de istorie nu consemnează ca fiind măreți acei oameni cu comportamente mici, cu viziuni înguste, cei pe care timpul îi trece cu viteza luminii în uitare. Ceea ce este esențial, ca și în cazul produselor expirate, revitalizareaq oamenilor politici devine imposibilă când volatilizarea a atins viteze dramatice, iar declinul le apropie indicele agregat de calitate de valoarea zero. Văd acum zbaterile cuiva, care nu înțelege că este un produs expirat, bun de dus la lada de gunoi a istoriei, produs care se dorește din nou a fi pus în vitrină. Este adevărat că sunt magazine unde sunt expuse patefoane cu plăci de ebonită și goarnă, aritmometre, mașini de încasat cu taste din lemn și strălucind cu alămurile lor. Politicieni n-am văzut în vitrină dar experiențele cu mumia lui Lenin arată că este posibil orice. Parcă pe Musolinii și-l doreau aliații într-o cușcă plimbat prin piețe. E de luat aminte căci mințile unora fată idei dintre cele mai năstrușnice, fără a ține seama ca procesul de volatilizare i-a făcut din oameni politici, doar niște cârpe de șters dușumele. Cum se zice: dușumele sau dușamele?

(03 noiembrie 2016)