Distrugerea unei generații

S-a vorbit mult despre generații, dar nu cu suficientă aplecare.

Generația pașoptistă include pe toți cei care s-au înrolat  activ în mișcările revoluționare din Țările Românești, pentru a aduce schimbările ce au permis dezvoltarea altor clase sociale, dispariția iobăgiei, apariția burgheziei și primii germeni ai capitalismului.

Generația de aur a fotbalului românesc, este definită de cei care prin talentul lor au reușit să imprime fotbalului acel nivel care să-l ducă în campionate mondiale și să joace de la egal la egal cu marile echipe ale lumii.

Generația de intelectuali ajunsă la maturitate în intervalul 1935-1945 includea economiști, scriitori, publiciști, matematicieni, oameni politici. Unii dintre ei aveau, cum este și firesc unde există o foarte mare varietate de opțiuni, orientare de dreapta.

După venirea la putere a comuniștilor s-a derulat un proces intens de epurări și de aruncare în închisori a nenumărtați intelectuali. Alții au fost marginalizați. Închisorile celebre din țară, de la Aiud, Văcărești și Sighet poartă urmele unui regim inuman aplicat unor mari personalități, dintre care unele au sfârșit acolo. Trebuie să existe undeva liste cu numele tuturor deținuților politici ai regimului comunist. Această generație a fost distrusă fizic în primul rând și anihilată ca potențial, prin tot ce s-a făcut în ideia îndepărtării tuturor specialiștilor din domeniile unde s-au format, spre zone caracterizate ca fiind cu specific de muncă brută.

Generația de soldați ai armatelor naziste, formată din tineri recrutați și trimiși pe câmpurile de luptă în Răsărit.  Când în 1972 am avut ocazia să vizitez R.D. Germană, am văzut că acolo o generație era absentă. Era vorba de generația matură care fusese distrusă în timpul războiului. Tinerii de atunci, maturii care ar fi trebuit să alcătuiască forța de muncă activă și deosebit de viguroasă, era absentă, pentru că se pierduseră în lagărele rușești sau muriseră pe câmpul de luptă. Numai așa mi-am explicat de ce încă în magazine ar și la alte munci erau persoane foarte în vârstă, care îmi inspirau milă, pentru că la anii lor trebuiau să muncească pentru a suplini minusul de forță de muncă generat de o generație pe care Hitler a distrus-o cu bună știință.

În antiteză cu distrugerea de generații, decretul 770 din 1 octombrie 1966, prin restricțiile care reglementau întreruperea sarcinilor a determinat nașterea de copii în vara anului 1967, care alcătuiesc generația decrețeilor, ceea ce înseamnă că a luat ființă o generație, fistinctă de toate celelalte, având criteriu de apartenență intervalul de naștere, când femeile nu au reușit să mai întrerupă sarcinile și au fost obligate să le ducă până la capăt și până când s-a reușit la nivel de familie gestionarea tuturor aspectelor de planificare familială, cu măsuri de precauție primitive sau tradiționale.

(06 noiembrie 2016)