Șantajul de presă

Tor ceea ce scriu, sunt lucruri trăite de mine, nu sunt rezultatul unei imaginații, deși sunt lucruri foarte bolnăvicioase.

• O copilă foarte obraznică de la un ziar aflat acum în moarte clinică și umplut de bubele purulente, aproape cu miros pestilențial ale corupției, a dat buzna la mine în birou. A zis ea ceva acolo dar i-am cerut să se legitimeze. A devenit obraznică cea de la EvZ. Am pus-o pe secretară să facă legătura cu un șef al ei de la ziar. Am discutat cu ăla și mi-a cerut să i-o dau la telefon. Am zis să-l sune de la telefonul public de la parter, să se mămurească și să vină pe cale ofocială. Tot oficial îî voi răspunde și eu. Muierușca nu s-a potolit, căuta să mă prindă cu afirmații. Politicos i-am cerut să mă întrebe orice, dar în scris. Eu îi voi răspunde tot în scris. Eram asistat de un foarte bun avocat. Și-a dat seama că nu prea are loc de întors și a virat.
• Foarte mulți sugeau de la un contract al lui SIVECO cu MEC, ceva despre informatizarea învățământului preuniversitar. Așa că veneau băieții și fetițele cu tot felul de întrebări capcană. I-am strâns pe totți  și i-am anunțat delicat, suav și mai ales cu grașie că voi pune pe site textul contractului. Din ziua postării n-a mai apărut picioruș de șantajist la ușa biroului meu. Chestia cu băgatu-n vcerneală, nu este o vorbă-n vânt și s-a văzut cum din șantaje se fac averi uriașe în presa scrisă. Se cumpără ziare ca instituții, dar cu costuri, uneori plata este în zilele care nu se mai numără, pe un drum spre Ploiești.
• Cel mai rău lucru este să discute omul cu un așa-zis jurnalist la telefonul mobil. Fără creirul la mine într-o zi, am fost sunat de un troglodit de la Adevărul, am discutat cu el civilizat. Mi-a pus întrebări, i-am răspuns. Politicoasă javra mi-a mulțumit. Când a doua zi am citit ziarul, m-am luat cu mâinile de păr. Una zisesem eu, alta se publicase. L-am contactat pe celbrul CTP, despre care din acea clipă am avut eca mai proastă părere. I-am zis ce și cum. Mă așteptam ca de la înălțimea sa de mare editorialist să spună niște lucruri dacă nu inteligente, măcar convingătoare. Nu s-a întâmplat. Când m-a solicitat să particip la Hotelul Flora al lui Copos la un seminar despre SEI, făcut de o fundație cu participarea lui Corina Drăgotescu, i-am zis pas. A intervenit, a recunoscut unde trebuie ca s-a greșit. Mânjitura a rămas.

Presa scrisă nu mai este muribundă. Presa scrisă a murit. Trăiască ziarele online!

Concluzie: presa are în ea neprofesionalism și șantaj cât cuprinde. Dovezile sunt la tot pasul. De                  aceea a și murit presa scrisă și nu va reînvia niciodată.

(02 aprilie 2016)