Omul de neînlocuit

Se zice că un film polonez se termina cu parabola: în toate cimitirele zac oameni de neînlocuit. Cât adevăr e în cele zise! Și la noi am văzut oameni care se cred a fi de neînlocuit. Când eram tânăr, pentru că am fost și eu tânăr, am văzut următoarele situații:

• un profesor s-a internat în spital să se opereze de ulcer; toată lumea credea că universul va sta în loc; unui profesor i-a venit ideia să pună pe un coleg despre care se știa că este foarte bun dar nu exceptional ca plecatul; colegul solicitat a predat vreo trei luni și semnalele primite au fost de-a dreptul fantastice; un om de neînlocuit fusese înlocuit cu și mai mare succes de unul care era tot excepțional;
• un tenor celebru s-a supărat la o reprezentație la un spectacol cu Don Carlos pe o scenă absolut specială și a plecat că a crezut că el e foarte bun și publicul nu-l merită; a fost chemat un necunoscut, tot tenor care a intrat în blugi pe scenă și a strălucit;
• un personaj acumulase nenumărate poziții și tot ce mișca trecea pe la el; s-a întâmplat să nu ajungă la timp tocmai când terbuia să se producă la ora 7,00 un eveniment.; din mers, un tip absolut necunoscut a fost pus sa preia frâiele chestiei; toți au crezut că acesta își va rupe gâtul; omul s-a descurcat de minune; când a venit cel în drept nu-i venea să creadă că a fost înlocuit; am avut certitudinea că acela premeditase incidentul tocmai să vadă tot poporul cât de neînlocuit este el; săa înșelat și a fost  trecut pe linie moartă; lumea aștepta momentul de declick.

Am văzt persoane care se supăra și amenință cu demisia. Un tip chiar a zis acest lucru și i-am zis că aștept să vină cu hărtia. Când a văzut că nu e de glumă individul a început să plângă amarnic și pentru a fi convingător și-a adus și muierea.
Trebuie să dăm dovadă și de decență si de reținere când ne agățăn de un fotoliu crezând că nu s-a născut altcineva care să-l merite.
În concluzie, fiecare dintre noi să conștientizăm că suntem pe o meserie un număr de ani. Vine clipa pensionării și trebuie să lăsăm locul altora. N-am să înțeleg niciodată de ce unii profesori sunt șefi de catedră 30 de ani. Numai marii actori sunt cei ce joacă pe scenă până dispar din lumea celor vii. Dramaturgii au scris roluri și pentru doamne centenare. Lucia Sturdza Bulandra a jucat rolul titular din piesa Mamouret de Jean Sarment la teatrul Municipal pe vremea aceea..