Parandărătul

Și acum imi amintesc cu mare plăcere cântecul lui Florin CHILIAN din 22 iunie 2009 intitulat Go Go Ridzi în care apar versurile:

...la cât fu bugetul

Îi dăduși parandărătul.

Acest concept de o valoare inestimabilă pentru tot ce înseamnă dinamică economică se reduce la un procent care este dat celui în al cărui pix stă o aprobare, adică la cel care are puterea de a decide discreționar. Reclama aceea cu dacă vrei, vrei, este cea mai actuală, căci lucrurile aberante sunt apanajul mediocrilor și în zona deciziei nu se duce lipsă de lingăi, mediocrități și mai ales de stupizi, iar faptele demonstrează cu vârf și îndesat acest lucru.

Parandărătul în accepțiune modernă este o sumă sau un ceva de natură materială care este dat unuia care aprobă ceva, în mod condiționat, că altfel n-ar aproba. Parandărătul este cunantificat la nivel procentual. În ultimii 20 de ani procentul pe Dâmbovița a fost 10%.

Parandărătul inocent este acea sumă care se obține în sistem piramidal. O pâine costă, din întâmplare 1,98 de bani. Dacă credem că cine cumpără o pâine așteaptă cei 2 bani, deja suntem de un idealism vecin cu obscenitatea plină de rafinament de tip romantic. Așa că din tot felul de chioșcuri se știe că vor veni la primul nivel zilnic cam 3 lei dar vânzătorul și-a tras și el o,5 lei. Deci la nivelul al doilea se totalizează să zicem 50 de lei. La nivelul următor se totalizează 500 de lei, iar în vârf ajung 5000 de lei. Zilnic în buzunarul șefului suprem ajung 5000lei doar din cei 2 bani care nu se mai dau rest clienților grăbili, 2 bani considerați de client nesemnificativi.

Parandărătul din priviri este dat undeva la niveluri ceva mai ridicate, unde din foarte multe sume strânse se reține la bază puțin. Multul pleacă sus. Și sus se retime puțin dar suficient pentru a fi mulțumită toată lumea și tot așa. Sus, în vârf ajung sume amețitoare. Unii mergeau în controale. Găseau nereguli. Între a plăti o amendă de 5.000 sau o șpagă de 1.000, privatul plătea șpaga. Din 100 de șpăgi se rețin 10% adică 10.000 la cel cu sapa, adică la coruptul de la nivelul de bază. restul de 90.000 pleacă mai sus. Cel putin 800.000 pleacă mai sus  și la ultimul nivel, nici nu vreau să-mi imaginez câte zerouri are ceea ce se găsește în TIR-ul cu parandărătul ca bani lichizi. Imi amintesc de unul care avea în sacoșă la ieșirea dintr-un sediu 80.000 euro șpagă și el zicea că sunt banii lui de piață. Fusese lacom și a fost dat în gât, cum se zice.

Parandărătul deșănțat corespunde unui procent de 30% din start, fără a se ști vreodată că a fost startată afacerea, dar pe care cel cu putere în pix îi cere în nesimțirea sa funciară, susținută și mai ales cultivată atent. Am avut un astfel de solicitare și mi s-a părut ireal. Și în cazul unor examene despre care presa a susținut ca subiectele se comercializau cu 5.000$ că nu exista euro la acea vreme. Chiar în condiții de maximă securitate tot au transpirat acele subiecte, lucru văzut din faptul că notele de 10 nu erau pe curba lui Gauss, adică puține.
Parandărătul nesimțit presupune aprobări condiționate în lanț, deci corespunde unui procent de peste 80% din suma care se primește dacă se aprobă un nu știu ce, pentru că fiecare dintre cei care aprobă vor un parandărăt mititel dar important. Numai așa se explică acele drumuri de prin comune făcute cu materiale casante în strat subțire, căci sus trebuie parandărărt, la județ trebuie parandărărt, la oraș trebuie dar și la comune trebuie. Care este explicația trecerii fondurilor de la autostrăzi către drumuri naționale și județene, dacă nu foamea de parandărăt de pe niveluiri, căci la autostradă există numai și numai un parandărăt, unul gras și indivizibil așa cum este sufletul.

Există o cultură, cea a parandărătului, așa cum învățământul preuniversitar are tendința de a se generaliza și parandârâtul este deja implementat, încât nu există entitate care să funcționeze în afara acestuia. Mecanismul este simplu:

- se generează o cerință;

- automat apar restricții aberante;

- se crează o cerere mai mare decât oferta;

- lipsește prețul cu care se reglementează acest raport;

- se generează parandărătul;

- funcționează parandărătul;

- la anul se repetă povestea.

Să dau exemplul cu clasa zero?

Să dau exemplul cu alegerea învățătorului?

Să dau exemplul cu solicitarea unei aprobări care se tot amană?

Să dau exemplul cu un control inopinat și o posibilă amendă?
parandărătul funcționează eficient și dacă un zvon este plasat unde trebuie și când trebuie pentru a băga groaza într-un grup țintă care are acumulări bănești ce trebuie redistribuite iute și dintr-o dată.

Nu.
Parandărătul este forma gingașă de a jupui un agent economic sau o persoană privată, cu grație și privindu-i în ochi cu îngăduința protectorului suprem.

(24 aprilie 2016)