Foarte mulți fac apel la memorie și descriu lunile octombrie și noiembrie ale anului 1989. Erau acele luni în care s-au produs excesele cele mai nefericite din viața multora. Am în memorie pe un profesor NIV, om care ar fi trebuit să fie serios, dar care la sala 2101 la o ședință de partid țopăia ca un apucat în fața noastră și căuta să ne convingă enumerând argumentele care ședeau la baza alegerii lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general nu de către întregul partid, ci de întregul popor. Nu știu, dar parcă undeva recent am mai văzut un partid unde președintele nu a fost ales prin vot la congres ci a fost ales de toți membri de partid, pentru a vedea poporul și o unanimitate dar și o mare iubire.
Primul pe care l-am văzut că încerca să se spele de păcat era chiar NIV care prin ianuarie 1990 ne vorbea despre cât la doborât pe el dictatorul, cât de rău i-a fost în comunism și ce traume adânci i-a lăsat ceaușismul. Totul a continuat până când bunul meu prieten Gigel S. l-a plesnit dur aruncându-i în față toate grozăviile pe care le patronase ca vajnic activist ce fusese până la 22 decembrie 1989. Și le-a spălat destul de bine din moment ce a devenit senator de FSN și s-a însurat și cu o gagică mai mină decât fiicele lui.
Al doilea individ pe care l-am văzut spălându-și păcatele a fost un tip care în toate întrumirile era primul care citea cele mai prletare lozinci și bătea cel mai jânjos din palme. I se umflau venele la gât gata să plezmească pe cât urla și se roșea la față de parcă era opărit în oala dată în clocot. Dupa ce au trecut vâltorile, l-am auzit vorbind despre țărăniștii lui, despre valorile democrației. El vorbea despre astea când cu un an înainte îl făcuse trădător pe un coleg ce plecase in RFG prin căsătorie cu o nemțoaică.
Al treilea personaj, de fapt a treia eroină a fost o damă, fostă din anturajul dictatorului prin căsătorie dar s-a descăsătorit, însă a profitat din plin de pe urma tărășeniei. Specimena în ședințe vorbea ca overitabilă evenghelistă despre necesitatea ca noi să cântăm la îneputul dar și la sfârșitul ședintei de aprtid, imnul de stat. Ei bine, forma aceasta de exsistenșă a materiei și-a spălat păcatele sau mă rog, a încercat să și le spele frecventând Piața Universității li venind cu un ecuson pe care scria golan în ASE. Ea era semnul clar că revoluția fusese confircată de beizadele, opotuniști și lichele.
Zilele trecute, Mioara Roman vorbea despre candidatul PNL la capitală și despre luările acestuia de poziție în ședințe de dinainte de 1989.
Eu am fost la o adunare când unui tovarăș, pe atunci cel mai tânăr conferențiar și parcă și șef de catedra din IPB i se acorda în sala de spectacole de la Conservator titlul de conferențiar evidențiat. Imi este foarte mare rușine să reprodu 1/2 din zisle sus-numitului, deși nimeni nu i-a cerut nimic.
Fiecare dintre noi dorește să-și spele păcatele. unii o fac în liniște, alții o fac zgomotos. Eu știu un singur lucru: dacă cineva calcă în străchini față de mine, nu va fi iertat în vecii vecilor, indiferent de cum ar încerca să-și spele păcatele..
(16 aprilie 2016)
No comments:
Post a Comment