Am văzut sâmbătă un exemplu de management de admirat. Este vorba de refacerea peronului de la stația de tramvai de la intersecția Goga cu calea Dudești. Iată filmul:
- a fost delimitat perimetrul;
- au fost date laoparte bordurile vechi de anul trecut și mâncate de vremuri;
- a fost înlăturată umplutura;
- pe măsură ce se făcea mizerie, venea o mașină și strângea gunoiul;
- au venit bordurile;
- au fost fixate;
- nu mai știu ce s-a întâmplat că am mers la sală;
- când m-am întors după două ore și ceva totul era gata;
- bordurile erau puse;
- asfalctul era turnat;
- niște panglici încercuiau locul să nu fie deteriorată lucrarea;
- stația de tramvai arăta foarte bine.
În concluzie, pentru lucrări simple și repetitive:
- fluxurile sunt definite;
- resursele sunt stabilite;
- graful GANTT este construit;
- activitâțile se derulează ca la carte;
- elementele de management al calității există.
Este un lucru lăudabil. Problema este un pic alta și anume, dacă același nivel de management trece din mediul privat către birocrația coruptă, dacă se generalizează la operațiunile simple așa cum sunt anvelopările de blocuriși mai ales, dacă acest management se duce mai sus, spre forme de organizare unde procesele de producție sunt mult mai complexe. Cred că răspunsul este afirmativ, dacă se are în vedere nivelul mare al robotizării. Totul este ca muncitorul să fie educat să lucreze după proceduri verificate și să nu se apuce, mioritic cum îl știu să inventeze el, ceva care să-i ușureze lui munca dar să distrugă și utilajul și produsul, așa cum am văzut la o fabrică de încățțăminte cu un utilaj italienesc performant și cu un muncitor român ageamiu dar zicea el, inovativ. În prostia lui, desigur, se credea inovativ dar era expresie a lenei și nu a ingeniozității. Un măgar nu are cum să fie armăsar pur-sânge, nu? Procedurile și rețetele dacă sunt aplicate corect nu genereaza niciun fel de surprize, ci produc economii, profit și mari satisfacții.
(19 aprilie 2016)
No comments:
Post a Comment