Un adevăr supărător zis de MRU

Mihai Răzvan Ungureanu, pe când era premier și nămeții erau cu mult mai mari decât casa, a rostit un adevăr de o cruzime fără margini legat de faptul că erau săteni izolați înzăpeziți, dar era potecă făcută către bodega din sat. Atunci mi-am adus aminte de vremurile în care mergeam în practicile agricole de toamnă să culegem porumb de pe câmp în timp ce țăranii ședeau la poartă și ne admirau sau petreceau la nunți cu mare veselie. Morala era că ei așteptau atunci ca și acum să vină alții să le facă treaba. MRU, cîci așa i s-a zis lui Mihai Răzvan Ungureanu a greșit pentru că atunci:

- nu era momentul potrivit;

- cei care erau în nevoie erau alții nu bodegarii;

- bătrânii izolați erau la limita disperării;

- nu era timp de lozinci moralizatoare;

- trebuia soluționată problema de bază;

- puterea exemplului trebuia sa degaje energii pozitive;

- nu bodega era în centrul atenției unei țări;

- dramatismul presupune actiune, nu ziceri concentrate.

La ora actuală adevărul supărător cu bodega a rămas în picioare, iar ceea ce se întâmplă în satul românesc duce la accentuarea izolării spre Evul Mediu din moment ce:

- tot mai puțini copii din sate reușesc să termine școala generală;

- studenții dintre copiii de țărani sunt extrem de rarefiați;

- agricultura făcută de țăranul mijlociu este sub nivelul mediu al tehnologiei;

- căminele culturale sunt sedii de nunți și discotecisub calitate;

- viața la țară este extensiv pe muncă brută;

- încercările de a revitaliza tradițiile sunt timide;

- populația este îmbătrânită și împovărată de sărăcie;

- politicile și strategiile orientate spre sat nu există;

- banul public lucrează împotriva comunității.

Spunând ceea ce a spus, deși era un adevăr care se vedea cu ochiul liber, Mihai Răzvan Ungureanu a pierdut fotoliul de premier, dar problema aceea a rămas vie și s-a extins, fără ca cineva să vadă și să ia o măsură cât de cât de îndreptare. Starea de deteriorare a satului se accentuează chiar daca:

- este o infuzie de capital provenit de la cei care lucrează în străinătate;

- marile proiecte de infrastructura au calitate îndoielnică din cauze de furăciune;

- stimularea calității specialiștilor adevărați spre a-i orienta la sat este nulă;

- politicile publice la nivel național nu includ satul ca entitate, ci ca sursă de fonduri;

- forța dată prin sporul de natalitate este descurajatoare.

Deci, pentru că există și un deci, numai o gândire coerentă care să dea direcția pentru următorii 20-30 de ani va avea efecte pozitive asupra satului romanesc și deumul dezăpezit va fi cel spre școala primară.

(17 aprilie 2016)