Am văzut la TVR pe canalul 2 chiar în ziua când poetul Adrian Păunescu era condus pe ultimul drum pe un filososwf, un individ șters, insipid, care-l împroșca cu noroi. Fiecare avem păcatele noastre dar în religia noastră se zice ca de morți să vorbim numai de bine căci ei nu au cum să se mai apere. Eu zic să lăsăm 40 de zile să se odihnească sufletul mortului și după cele 40 de zile să-și spună lumea ofurile.
Am citit într- fițuică de zilele trecute ceva despre un mare actor decedat recent. În loc să se vorbească despre ceea ce a făcut pentru teatrul românesc, autorul articoluluio a reprodus doua pagini dintr-un document cu nr. 1592/07.06.2011.
Nu am să înțeleg de unde izvorăște atâta răutate în oameni care normal ar trebui să fie blânzi, înțelegători și iertători.
Am mai văzut și alte grozăvii precum:
- pagini de diagnostice care au dus la deces;
- lupte pe avere;
- excese chiar la mormânt;
- detalii picante chiar în ziua decesului;
- reprosuri aduse celui care încă nu se răcise.
Și tristețea trebuie să fie tratată ca o nouă stare de existență a materiei.
Și tristețea trebuie să fie tratată ca o nouă stare de existență a materiei.
Tot ce ține de educație iese la suprafață în momente delicate și atunci omul dă măsura micimii sale.
(10 aprilie 2016)
No comments:
Post a Comment