Comanda socială

Este o mare șmecherie treaba asta cu comanda socială. Când cineva vrea să-și rezolve o probleă de tot rahatul invocă chestia cu comanda socială. Acum penalii s-au înscris în cursă pentr primării nu că pohta ce-o pohtesc îi îndeamnă, ci că poporul ce-o cere.

Îmi aduc aminte de un corifeu al macroeconomiei cum venea la rectorul ASE cu tot felul de înscrisuri semnate de tot felul de institute de cercetare din care rezulta că elucubrațiile sale musai trebuie să se afle în planuri de învățământ, pentru că există comandă socială. Lucrurile sunt foarte simple în legătura cu comanda socială și anume:

• cine are nevoie de ceva, vine, cere, plătește și primește;
• nu există purtător de cuvânt sau intermediari, ci profitori;
• un proiect presupune manager și managerul aduce finanțarea;
• faptele sunt mai presus de intenții subiective.

rezultă cu claritate că treaba cu comanda socială este un text. ceea ce este comandă socială nu stă într-o ideie a unui individ. este ceva acre plutește în aer, este o problemă care presează și trebuie rezolvată. orice altceva este intenție personală, ambiția cuiva și în niciun caz comandă socială, mai ales dacă vine din partea unui fomist sau respectivul este exponentul unor interese care se văd cu ochiul liber. Sunt sătul să tot aud conceptul de comandă socială ori de câte ori un individ îșă dorește rezolvată problema lui personală fără a avea o susținere reală de niciunde.

(24 aprilie 2016)