A fost fabricat un erou, eroul Dragnea.

Comuniștii erau deștepți și mai ales eficienți. Când își puneau în gând ceva, apoi făceau acel ceva la marea artă. Mergeam cu trenul și în compartiment, venind de la Cluj, parcă venea de la Aiud, un tip. Fusese pastor la o religie nelegală pe atunci. El era destul de tânăr și activ. Cei din secta lui dădeau tot felul de lucrușoare și era o magazie acolo unde se depuneau și se distribuiau nevoiașilor. Într-o zi a venit miliția, a comparat ce era în scripte cu stocurile de vechituri și au găsit în plus niște ciorăpei, o fustă și parcă o pereche de cizme de cauciuc desperecheate. I s-a făcut proces și a făcut pușcărie vreo trei luni și ceva.

La Revoluție s-a făcut vorbire despre un mare personaj, geolog parcă și ei cu probleme de pușcărie pentru faptul că a avut un decont unde însumarea pe coloană era undeva cu sub  trei lei umflată suma, știut fiind faptul că parcă  diurna era de câteva ori mai mare decât cei trei lei. Tipul era disident și trebuia discreditat. Așa că pe postura de borfaș de duzină nu mai valora prea mult.

În cazul Dragnea, se dovedește că scopul nu a fost atins. Acesta va fi un erou în ochii oamenilor de rând pentru că:

- este asociat unui act de drepatte, referendumul de suspendare;

- se zice că a militat pentru scoaterea oamenilor la vot;

- pedeapsa este necorelată cu obiectivul urmărit.
Loviturile de maestru, presupun atât un maestru, cel ce trebuie lovit, dar mai ales trebuie văzut care este efectul. Nu este o lovitură de maestru când se urmărește ceva și se obține contrariul.

Lui Dragnea trebuia să i se găsească un nimic, o gărgăriță pe cravată așa cum Al Capone a fost agățat nu pentru nelegiuirile imense, ci pentru un mizilic de taxă băgată la categoria evaziune. dacă Dragnea era condamnat 3 luni, 3 zile și trei ore tot cu suspendare, efectul ar fi fost devastator pentru el. Așa...

Totuși ieri prezidentul a lăudat numai o parte a sistemului judiciar, cealaltă trebuind să facă dovada că va merita laude și ea. E de urmărit.

(22 aprilie 2016)