Ce urât!

Să scoți în față un nonagenar pentru a spăla păcatele unor nefericiți care se află în fruntea unui partid dintr-o mare eroare, este un lucru urât, foarte urât! Culmea este că Mircea Ionescu-Quintus a fost singurul care a spus acul zece zile când a fost anunțată candidatura lui Marian Munteanu că se va abține. Știa el ce știa! Discursul lui Mircea Ionescu-Quintus, politicianul în vârstă de 99 de ani a fost perfect, căutând să menajeze pe toată lumea. El a zis că a câștigat un prieten. Cum, nu prea știu, pentru că un om care primește un șut în spate cu o cizmă murdară de noroi, pe o stofă de costum Hugo Boss nu se simte deloc confortabil.

Mi-am amintit de o scenă de coșmar când un fost rector a fost pus să dialogheze cu un candidat recalcitrant și de supărare a murit. Ce urât a fost atunci, când nu a fost menajat omul care fusese umilit cu alte trei prilejuri. Numai că roata se învârtește.

Scena de ieri, când cei doi copreședinți care trebuiau să iasă la înaintare ei care făcuseră propunerea ședeau impasibili în planul al doilea și șușoteau banalități, ba mai mult să-și asume eșecul, ei au venit să împroște cu noroi alt partid, candidatul acestuia. L-am mai vazut pe unul care beat cândva nu știa pe ce lume este la un post tv, care ieri tot așa a luat strategia ca cea mai bună apărare este atacul. Dar toți PNL-iștii uită că acum nici de apărare nu este vorba și cu atât mai putin de atac. Acum este vorba să-și spele obrazul pătat de:

• ceea ce au făcut ăn 25 mai 2015 când au plecat din ALDE;
• mariajul cu dușmanul declarat al lui Crin;
• discuții înregistrate de denigrare a PDL-iștilor;
• amânarea unificării reale;
• scuiparea adversarului în loc să vină cu soluții;
• folosirea unei limbi de lemn putred;
• imobilism perpetuu;
• acțiuni minore.

Mi-am adus aminte de lacrimile lui Traian Băsecu la plecarea lui Stolo de la candidatură. problemele din versurile:

Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite,

Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,

Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;

Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;

În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;

Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

........................................................

Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!

mă fac să mă întreb dacă Eminescu le-a scris ieri 20 aprilie 2016 stând în tocul ușii de la sediul noului PNL, ascultând și văzându-i pe cei din adunătura aceea.
Mie îmi este milă de oamenii bătrâni,  în nevoie, suferinzi, neputincioși, dar de troglodiți n-am nici milă, nici compasiune. N-am nimic!

(21 aprilie 2016)