Project management la români

Nota dâmbovițeană este impregnată peste tot, deci și la project management. Nici nu avea cum să fie altfel. Înainte de a se numi manager de proiect, românul mioritic și cu frică de Dumnezeu i-a zis director de proiect, resposabil de proiect, conducător de proiect, coordonator de proiect. Deși limba română înghite cam orice, uite pe asta cu managerul de proiect nu era în stare s-o accepte, dar cu oftaturi, sughițuri și ignete, a asimilat și acest concept, dar la dâmvăținărit, să nu mai semene cu nimic din ce a fost la mama lui în America.

Românul nu acceptă că managerul de proiect are un salariu de 30.000 de euro la buget. Explicatia este simplă. Dacă se face unîmrprumut de 300 milioane de euro cu dobândă anuală de 5% ce este convenabil? Să se deruleze proiectul, să se cheltuiască banii și efectele să se regăsească și să vină profitul așa fel încât să fie plătite arte, dobânzi sau să nu se facă nimic și să se plătească penalități de neutilizare? Banii sunt pe 3 ani și asta înseamnă 36 luni, adică 1.080.000 euro salariu pentru manager. Dacă banii nu sunt cheltuiți, ei se returnează dar se plătesc dobânzile care înseamnă 45 milioane de euro. Socoteala cu economia de a nu da bani la un manager de proiect este total greșită. Pe Dâmbovița managerul de proiect în niciun caz nu este ceea ce e la mama lui în America. Acolo, managerul de proiect:

- are o ideie;

- face o echipă;

- caută finanțare;

- realizează proiectul;

- îl implemenetază;

- aduce profit;

- returnează sumele;

- rămâne cu salariul său imens;

- a riscat și a câștigat.

Pe Dâmbovița se mimează funcția de project manager, pentru că:

- ideia vine de la altcineva;

- echipa este dată;

- fondurile sunt asigurate;

- structura fondurilor are o componentă de regie criminal de mare;

- riscurile sunt formale;

- renegocierile sunt garantate;

- costurile sunt neeconomice;

- cheltuielile generale sunt exorbitante.

managerul de proiect este doar o funcție pe hârtie, căci în realitate directorul cu drept de semnătură în bancă taie și spânzură, iar birocrația născută în jururl proiectelor le sufocă și asta explica absorbția jenantă, penibilă, dezastruasă de fonduri. Căci unde stimulente nu sunt, nici proiecte valabile nu sunt.

Înseamnă că așa cum a fost compromis comunismul, făcându-l inuman, capitalismul făcândul de cumetrie a venit rândul project managementului să devină caricatural, golit de conținut și activitățile decurgând tot ca mai înainte, adică, nasol rău de tot.

(16 aprilie 2016)