Bețivanii sunt acei oameni lacomi și zgărciți, care se joacă prea des cu sticlele cu țuică. palincă, whisky, vodcă și multe altele, mai ales când sunt pe de gratis. Ei îngoașă coloana aproape fără de sfârșit a alcoolicilor.
Bețivanii aparent sunt timizi, tăcuți și la locul lor când sunt treji. Își cenzurează vorbele, mișcările și chiar respirațiile, căutând să nu supere. Ei țin în adâncul sufleturlui lor toate durerile, toate frustrîrile, toate răutățile. Când o iau la bord devin cei mai aprigi, sunt vitejii- vitejilor și își au avânt. Atunci spun marile adevăruri care îi macină și care nu le dau pace. Ei spun că se răcoresc, dar când devin treji, spun că nu-și amintesc nimic. Nu este adevărat. La ei totul este premeditat. Ei nu au curajul de a spune nimic în față pentru că prin natura lor sunt cei mai mari lși.
După ce se îmbată de la un păhărel în sus, că așa îi stă bine unui alcoolic, gura vorbește fără el și:
- înjură;
- urlă;
- jignește;
- sare la bătaie;
- se ține de garduri;
- adoarme în șanțuri;
- își rupe hainele;
- se luptă cu toată lumea;
- face pe zmeul;
- este agresiv;
- sparge nunți;
- umilește pe părinții lui;
- cade fără a reuși să se ridice;
- râde ca prostu;
- se crede cel mai deștept;
- se laudă.
Bețivii nu sunt oameni bolnavi, ci sunt numai nișe profitori care vor să bea tot timpul pe de-a moaca din zgărcenie de la toată lumea și o fac fără măsură, din lăcomie. Nu există bețivi darnici, generoși și culanți.
Am văzut asemenea specimene. Au încercat să se lege și de mine. Așa beți cum erau și-au primit lecția. Niciodată nu au mai repetat intervențiile dovadă că oricât de prăbușiți sunt în aburii alcoolului, judecata le este intactă. E doar ideie că la cine ține, ține, la cine nu, nu.
No comments:
Post a Comment