Alina Mungiu Pipidi, medicul politolog

Profesoară Alina Mungiu Pipidi la catedra de  Studii de Democratizare la Hertie School of Governance din Berlin, s-a remarcat prin niște chestii cel puțin bizare în timp, pe care le voi enumera chiar:

• pe când era șefă cu știrile la TVR în timpul mandatului președintelui Emil Constantinescu a luat un interviu senatorului de atunci Ion Iliescu într-o manieră absolut neprofesională, ceea ce evidenția grave carențe de jrnalistă ale împricinatei;
• la un moment dat a vorbit de rolul său în a determina decizia ca locul lui Theodor Stolojan să fie luat de Traian Băsescu:; mi se pare o glumiță mai ales că nu face parte din creuzetul unde a fost plămădită decizia, știut fiind faptul că TB era deja șef de partid mare nu șef de partidulețȘ șeful de partid intră în luptă cu pieptul spre armele dușmanului pe care este gata să-l înfrunte mai ales când ăi știe toate slăbiciunile; schimbarea era naturală și obligatorie, nefiind nevoie de niciun sfătuitor de taină, mai ales, fără ca acesta să aibă un trecut glorios;
• supărarea legată de punerea ca pimă poziție pentru alegerile de europarlamentari a aletei persoane nu a domniei sale, a produs așa deranj încât textele și luările de poziție au fost disproporționate în raport cu poziția sa de medic- analist politic și cel caracterizat, care era în vârful unei piramide;
• discuțiile de la o televiziune legate de o alegere de președinte, prin supradimensionarea puterilor sale și ale moderatorului, știut fiind faptul că în media penetrarea este de-a dreptul insignifiantă; a crede că cineva are capacitatea de a întoarce 10% din voturi în favoarea celuilalt candidat prin prezența pe sticlă este cea mai gravă eroare;

Doar Brigitte Bardot când era junî și focoasă a reușit să reechilibreze bugetul Franței. Una-i una, alta-i alta. Să nu se confunde lucrurile în niciun caz. Președintele Iohannis a câștigat fotoliul de președinte prin:
- ceea ce este le însuși;
- mesajul transmis;
- dorința aprigă de schimbare a românilor;
- încredera înt-un om de succes;
- tăcerile sale în comparație cu vorbăria precedentului;
- statura sa impunătoare;
- apartenența la minoritatea germană care înseamnă seriozitate și perseverență;
- atitudinea sa blajină și privirea de om cinstit;
- optimismul zâmbetului său.
Deci, să privin cu mult realism, ca o persoană care nu a dovedit ca are capacitatea de a aduna o suta de adepți într- locație din București sau de aiurea, în niciun caz nu capacitează un milion de tineri exigenți să iasă la urne și să voteze fără să clipească Iohannis.
Cred că dacă oamenii s-ar privi mai mult în oglidă și oglinda n-ar fi vorbitoare ca în Albă ca zăpada, cu siguranță nu ar mai apre exagerări și ziceri fără fundament real.

(06 aprilie 2016)