Am fost, suntem și vom fi contemporanii lui Ion Iliescu, cel care a fost președinte al României din 20 mai 1990 – 29 noiembrie 1996 și din20 decembrie 2000 – 20 decembrie 2004. Până acum este singurl președinte care a obținut 85,07% din voturi, contracandidații săi, Radu Câmpeanu -10,64% și Ion Raţiu -4,29%.
În cele două mandate după unii, trei după alții, au fost scrise pagini de istorie, unele dintre ele fiind strict legate de trecutul întunecat al anilor dictaturii ceaușiste, când clarificările dintre forțele progresiste și cele retrograde s-au dus la baionetă. Mineriadele, inflația, destructurarea economiei centralizate au presupus convulsii sociale dintre cele mai dure și cu greu analiștii vor fi in stare să descâlcească contradicțiile apăsătoare care au dominat acele vremuri.
I s-a zis bunicuța, i s-a zis bătrânul edec și i s-au mai zis și în alte chipuri. Ion Iliescu și-a văzut de drumul său, drum sinuos, dar unele decizii trebuie analizate ca factor de progres. Să nu se uite apelurile disperate ale unor lideri pentru a convinge populația să vină la vot și să-l voteze pe Ion Iliesc, fiind alternativa garant ale democrației.
Fără a fi iliescian, fără a fi FSN-ist, la o analiză atentă trebuie recunoscut că Ion Iliescu este printre puținii bărbați de stat ai acestei țări. Vin în sprijinul afirmației:
- reunirea forțelor democratice la Snagov pentru a semna un document fundamental;
- discuțiile în CPUN;
- construuiriea și votarea primei Constituții în 1991;
- reconcilierea cu casa regală;
- aprecierea oamenilor de artă;
- neimplicarea violentă în viața de partid.
Sunt nenumărate lucruri care trebuie să i se reproșeze Lui Ion Iliescu dar toate reproșurile trebuie făcute așezat, ținând seama de contextul în care s-au produs evenimentele și au fost luate deciziile, care au dus țara spre o direcție anume. Reproșurile se îndreaptă și spre faptul că unele decizii ar fi trebuit să fie altele care să ducă această corabie spre Europa așa cum s-a întâmplat cu Polonia și Cehia, fără a pierde mulți ani.
Ion Iliescu a scris multe cărți despre revoluție.
Consider că în penuria de evenimente mărețe care bântuie istoria noastră este momentul să fie reevaluat 22 Decembrie și nimeni să nu-l mai numească altfel decât revoluție. Memoria celor peste o mie de morți care și-au dat viața luptând pentru cauza Revoluției cere acest lucru. Sunt sigur că niciun tânăr nu ar fi stat în fața gloanțelor daca știa că participă la o lovitură de stat. Loviturile de stat se fac cu străzi pustii, fără mulțimi compacte care să mărșăluiască pe străzi și care să fie în sprijinul lor. Numai revoluțiile au amplitudinea și intensitatea a ceea ce au cunoscut Timișoara, Bucureștiul, Clujul dar și celelalte orașe.
Ce a urmat este istorie recentă și patimile sunt uriașe, iar concluziile de cele mai multe ori sunt pripite dacă sunt luate de persoane care au stat departe de evenimente și mai ales dacă au profitat în tăcere de cum au decurs, dar li se pare că nu au profitat suficient.
Ion Iliescu a știut să piardă cu demnitate atât alegerile din 1996 cât și cele din partid când victorios a ieșit Mircea Geoană în aprilie 2005.
Rămâne celebru cu zicerile:
- Măi animalule!
- Pus astfel în lumină, ancorat in sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului.
- și cu voia dumneavoastră ultimul pe listă..
AA Ana Aslan
BB Brigitte Bardot
DD Doris Day
DD Dan Diaconescu
CC Cornel Constantiniu
CC Charlie Chaplin
CC Corneliu CoposuMM Marin Moraru
MM Michele Morgan
MM Marlyn Monroe
FF Federico Fellini
II Ion Iliescu
și cu voia mea ultimul pe listă tot un II, adică, je...
A avut premieri pe Petre Roman, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu și Adrian Năstase. A avut caracterizări memorabile pentru unii dintre colaboratori, unul fiind arogantul, iar altul fiind prostănacul.
A apărut și în emisiuni tv căntând alături de Aura urziceanu: Ionel, Ionelule/ Nu mai bea băiatule...
Înseamnă că Ion Iliescu este și bărbat de stat dar și vedetă, pentru că intrarea în sala polivalentă în campania din 2000 s-a făcut pe muzica din Carmina Burana.
Ion Iliescu este cel care a făurit un partid, care a construit. Uneori nu a avut mână bună la alegerea oamenilor din anturajul său, unii dintre el rădându-l într-n mod de-a dreptul mișelește, pentru câțiva arginți ai carierelor lor.
No comments:
Post a Comment