Multiplele fețe ale unu adevăr

Suntem obișnuiți să cerem să ni se spună adevărul și numai adevărul. Credem vă viața noastră este construită pe adevăruri. Suntem convinși că în cărțile de știință adevărurile se lăfăie la loc de cinste. Pentru o una și aceeași acțiune desfășurată sub ochii a mii de privitări există o varietate de adevăruri, fără ca cineva să considere ca un adevăr este mai puțin adevărat decât altul sau un adevăr este mai adevărat decât un alt adevăr considerat de calitate mia îndoielnică.

Adevărul absolut este cel care nu este contrazis de nimeni. Sunt unele realități înconjurătoare formate din adevăruri absolute. Unii spun că nicio știință nu conține numai adevăruri absolute, fapt pentru care am luat și niște note de la un profesor căruia i-am zis acest lucru, citit de mine din Marx pe cănd eram elev într-a XI-a. Dacă spun Paris este capitala Franței, este un adevăr absolut. Dacă spun că țara în care m-am născut este România și chiar aici m-am născut, am spus un adevăr absolut.

Adevărul relativ, căci există și un astfel de adevăr este ceva la care se ajunge pa baza unor informații culese în timp. Pe măsură ce vin și alte informații adevărul se va consolida, devenind o certitudine și cine face afirmații legate de respectiva realitate, nu va gresi foarte mult sau nu va greși chiar de loc. În viață există nenumărate adevăruri relative. Pe baza unor săpături arheologice unde au fost descoperite piese ale unei anumite civilizații se construiește o intreagă teorie bazată pe acele piese. Totul este relativ, pentru că respectivele piese reprezintă numai un fragment al realității. Pe măsură ce se descoperă noi și noi piese, acel adevăr se consolidează, se construiește o imagine mai complexă legată de comunitatea care a locuit acolo, de organizare și multe alte detalii. Având în vedere că totul este bazat pe fragmente de obiecte, de statui, de arme, de unelte și de construcții, toate ipotezele care sunt avansate converg căter concluzii care se doresc a fi considerate adevăruri, însă aceste adevăruri sunt bazate și pe realități concretozate din fragmente, susținute de raționamente logice, unanim acceptate la un moment dat, dar care cu schimbarea sistemelor de referință suferă și ele modificări care determină cu totul alte interpretări, deci generează alte adevăruri. Teoria evoluționistă a lui Darwin este un atare exemplu, răscolitor în felul lui, pentru a accepta ca strămoș al omului o maimuță.

Adevărul învingătorului reprezintă prezentarea acelor fapre care vin să sprijine modalitatea prin care a fost cîștigată o luptă sau a fost câștigat un război. Tot în acestă categorie intră adevărurile cu care ne confruntăm cu toții când vorbim de un examen promovat, de un concurs sportiv câștigat, de orice actiune din care ieșim învingători. Învingătorul trebuie să găsească toat elementele prin care să arate ce mare efort a făcut, cât de puternic era adversarul, ce subiecte dificile a avut la examen, cât de exigent a fost examinatorul. În toate cazurile, învingătorul explică rezultatul, modest dar ferm lăsând să se înțeleagă că numai calitățile sale de exceptie au determinat o astfel de evoluție. Dacă nu era fenomenal, în niciun caz nu apărea în fața noatră ca învingător. În adevărul învingătorului este și un sâmbure de adevăr, dar trebuie multă forță din partea celui ce ascultă pentru a separa grâul de neghină.

Adevărul  învinsului nu are valoare pentru că nu este ascultat decât tot de către cei care sunt învinși. Deci orice ar spune, nu este luat în considerare. Se spune că învingătorul ia totul.  Adevărul învinsului include tot felul de motive din care să reiasă că a fost la un pas de a fi învingător dar factori de influență supranaturală au schimbat cursul firesc al drumului spre victorie. De fiecare dată alții sunt de vină. Să luăm un banal meci de fotbal în care echipa a pierdut. Antrenorul, jucătorii, managerii vor spune în cor că:

- arbitrii au fost părtinitori;

- vântul a suflat din direcția nepotrivită;

- gazonul nu a fost bun;

- soarele i-a orbit pe jucători;

- galeriile au fost ostile;

- mingea avea cu 1mm mai mare diametrul și 0,00002gr mai mult.

Nimeni nu va spune o vorbă legat de faptul ca:

- jucătorii sunt slabi;

- antrenamentele au fost superficiale;

- în teren dupa 10 minute nu maia veau suflu;

- șuturile erau imprecise;

- nu s-a legat nimic.

Este în natura lucrurilor ca învinsul să fie plângăcios, să caute justificări. Toate păcile încheiate i-au adus învinsului mari dureri și după zeci de ani le consideră nedrepte, mai ales dacă învinsul a pierdut teritorii.
Deși adevărul este unul singur. cel al faptelor așa cum s-au petrecut ele, oameni fiind, avem capacitatea de a-l prezenta în așa fel încât să ne avantajeze căt mai mult.

(10 aprilie 2016)