Meteahna site-urilor românești

Există nenumărate site-uri românești, foarte bune. chiar multe dintre ele sunt utile și operaționale. Sunt construite de cei care au înțeles cu ce se mănâncă tărășenia. Unii, mioritici, nu aun  înțeles și fac nișe prostioare de îngheață apele, dintre ele enumăr:

- neprofesionalismul;

- primitivismul;

- pagiarismul;

- sifisticăria;

- amalgamul de limbi utilizate pentru butoane;

- interfețe greoaie.

Ceea ce este și mai dureros este legat de procesul de actualizare, care este:

- greoi;

- neritmic;

- anacronic;

- neconcordat cu realitatea;

- neresponsabilizat;

- ambiguu.

Se știe că la cele mai înalte niveluri aplicațiile de prezentare au rămas cu carențe de actualizare. La noi, împrășierea este foarte mare și faptul că nu este un responsabil al unui site se vede de la o poștă pentru că acel site:

- nu reflectă schimbările;

- are butoane neactive;

- conține informații neomogene;

- sunt încurcate evenimente;

- pozele au explicații greșite.

Este imperios necesar ca în cazul portalurilor cu conținut digital dinamic:

- să existe un șef unic răspunzător de tot conținutul;

- acel șef să aibă subalterni care dezvoltă sau preiau conținut digital pentru secdțiunile portalului;

- rolurile să fie 1:1 adică un om o sarcină;

- să nu existe ambiguități, ci lucruri clare pentru a se ști cine a făcut o eroare, cine nu a actualizat.

neprocedând așa, procesul de mentenanță la nivelul conținutului digital scade dramatic. Neanunțarea anulării unui zbor face ca 200 de pasageri să vină la aeroport și să genereze un halima de toată frumusețea.
Când mă gândesc cât am pătimit de pe urma site CFR îmi vine să plâng. A fost un exemplu de cum Nu trebuie făcut un site. Și site de la aeroportul Otopeni la începuturile lui nu arăta când sosesc avioanele. Dar dădea viteza vântului ca și cum pe mine Gică de la-mpins vagoane asta mă și interesa...

(11 aprilie 2016)