Bărbații încornorați

Dacă spun că toți bărbații au cornițele lor, unii dintre ei mă vor arăta cu degetul, spunând că nu am dreptate. Nu doresc să contrazic pe nimeni. Mai întâi, trebuie să definim ce înseamnă un bărbat încornorat. Voi scrie un banc. Un tip mergea cu autobuzul. Lângă el se apropie un alt tip și-i zice:
- Încornoratule!
Omul nu zice nimic. A doua zi, în autobuz, se apropie de el același tip și-i zice:
- Încornoratule!
Omul când ajunge acasă îi povestește soției ce i s-a întâmplat în cele două zile în autobuz. Soția tace și nu zice nimic. În ziua următoare, în autobuz, se apropie de om același tim și-i șoptește la ureche:
- Pârâciosule!
Cam așa stau lucrurile cu bărbatul încornorat și anume trebuie să existe:
- nevasta care mijlocește,
- soțul care devine încornorat,
- amantul care pune coarnele,
- contextul circuitului în natură.
Viața este atât de complicată încât fiecare bărbat este mai bine să trăiască ignorant decât să creadă că știe totul, dar în realitate să nu cunoască nimic despre ceea ce se află în jurul său, căci tocmai atunci când zice că a sărit pârleazul, se împiedică și cade în nas, iar ridicarea de jos este anevoioasă. Când eram puști am fost la teatru și am văzut piesa Bărbierul din Sevilla de Pierre BEAUMARCHAIS și acolo era o replică:
- Pe o femeie dacă vrei s-o faci hoață, închide-o în casă!
M-a marcat pentru totdeauna această replică, motiv pentru care am considerat că soția este un om liber care-și gestionează singură resursa timp și care are independența de a face lucruri, fără să fie legată cu un lanț pentru a se mișca doar în interiorul unui cerc. Întrebările inutile nu duc la nimic, iar cei ce doresc să-și aplice torturi succesive, nu trebuie decât să despice firul în patru și să asculte fie minciuni, fie doar ceea ce se consideră că le face plăcere, fără ca vorbele să aibă legătură cu realitatea.

(12 decembrie 2021)