Acum nu se mai știe mare lucru despre Mișcarea Legionară din România pentru că rolul acesteia a fost nefast în perioada sa de apogeu. Se știe că membri ai Mișcării au asasinat pe marele savant Nicolae IORGA, pe primul ministru Armand CĂLINESCU, pe profesorul Virgil MADGEARU, iar la Jilava, pe Mihail MORUZOV, Victor IAMANDI, Gheorghe ARGEȘANU, și încă mulți alții. Legionarii erau zgomotoși, tineri și idealul lor era să facă o țară care să strălucească la fel de tare ca soarele de pe cer.
Se zice că istoria se repetă și eu cred acest lucru, căci Mișcarea Legionară, iar apariția Statului Legionar Român pentru perioada 14 septembrie 1940 și 14 februarie 1941 aducea în peisajul politic acel nivel de teroare primitivă pe care politica o cunoscuse în perioade anterioare și pe care o va cunoaște fără doar și poate, din moment ce extremismul european devine din ce în ce mai puternic, chiar dacă veșmintele sale par a fi suficient de bine croite pentru a masca acele trăsături care l-au definit ca nivel de violență.
Legionarii de atunci nu erau niște bătrâni ramoliți, nu erau niște molâi, nu erau niște tipi instruiți, dar aveau verb, putere de convingere, nepricepere și dorința de a acapara puterea în numele unui ideal foarte bine definit. Cei care exersează cam aceleași direcții sunt de același calicbru.
(13 octombrie 2021)
No comments:
Post a Comment