Slugile perfecte

Am cunoscut un domn care era maestru în a selecta colaboratorii, care de fapt erau slugi perfecte. Aceștia:

- primeau ordine;

- executau totul;

- nu comentau;

- admirau pe stăpân;

- îi erau dedicați trup și suflet;

- îl extaziau prin inițiative;

- slujeau cu patos;

- nu ieșeau din cuvânt;

- lucrau neobosit;

- imitau pe stăpân.

Nu l-am admirat nici pe acel domn, ba mai mult l-am detestat pentru că slugile lui, ca și el, erau în slujba răului, a satisfacerii unor ambiții prostești, duse la extrem. Se dovedea cu claritate, că ori de câte ori sinergia lucrează în sens negativ, efectele sunt de 1000 de ori amplificate de la nasol către super-nasol, adică spre ceea ce este mai mult decât catastrofal. Analizându-i slugile care se perindau pe la cabinetul acelui domn am văzut că toate erau:

- gelatinoase;

- impersonale;

- ariviste;

- inculte;

- limitate;

- submediocre;

- sufocante;

- aprobatoare;

- mincinoase;

- perfide;

- tăcute;

- ascunse;

- zâmbărețe;

- transpirate;

- șleampete;

- încurcate;

- neclare;

- mieroase;

- false.

Mă gândeam că parcă a tunat și le-a adunat. Se zice că un strop de miere atrage mai multe muște decât o cană cu fiere. Am trăit cu senzația că slugile aleargă după stăpân și-l găsesc după miros. La stăpânul care dorește slugi perfecte, vin slugi perfecte și acesta le angajează să-i fie lui bine, atât timp cât are cu ce să le recompenseze baban.

Se zice că nu este bine să muști mâna care ți-a întins o bucată de pâine. În cazul slugilor perfecte, zicerea nu mai este valabilă. Prima mână care este lovită este exact mâna stăpânului care le-a dat dumicatul, mână care este lovită năpraznic. Slugile perfectă își acceptă cu umilință destinul, dar acumulează atâta ură și sete de răzbunare încât la momentu potrivit se dezlănțuie năvalnic și necontrolat asupra celui care i-a miluit. Domnul de care spuneam avea mirări când exact cei pe care i-a scos din mocirlă îi trăgeau copite peste bot în cascadă. Toate carențele de caracter și toate răutăcismele, vorba lui Gică Hagi, au ieșit la iveală instantaneu la acele slugi care se făceau preș cu toate ocaziile din lume ce li se ofereau, iar stăpânul își ștergea botinele voios ca șoimul cel ușor, ce zboară de pe munte, vorba lui Alecsandri.

Nu m-am înconjurat nici de oameni slabi, nici de admiratori, nici de mediocrii, nici de proști, ceea ce mi-a creat în viață un mare avantaj, pentru că oamenii cu caracter stau tot timpul în banca lor și sunt preocupați de a rezolva probleme, pentru a fi bine la toată lumea, nu să execute ordine orbește. Am o listă cu slugi perfecte, abjecte și veșnice. Stăpânul rău, face sluga hoață, iar stăpânul bun o face perfidă. Fiecare își merită soarta în felul lui sau a ei, de la caz la caz, după faptele rele zămislite.

(04 iulie 2017)