Rodica MIHALCA, marea doamnă

Despre profesoara Rodica MIHALCA, fosta mea colegă de catedră am scris de mai multe ori, dar voi scrie și acum, gândindu-mă la ea ca la o mare doamnă, căci rar mi s-a datr să întâlnesc un caracter atât de ales. Am lucrat ani în șir împreună la disciplina Programe aplicative și am numai cuvinte de laudă pentru a evidenția:

- echilibrul,

- profunzimea,

- delicatețea, 

- implicarea,

- calitatea,

a tot ceea ce a întreprins profesoara Rodica MIHALCA pentru a face ca lucrurile să meargă cu mult mai bine decât își imagina fiecare dintre colegii de catedră.

În primul rând, profesoara Rodica MIHALCA a fost un om dăruit meseriei de dascăl prin tot ce făcea, căci vorba sa era așezată, gândită și mai ales blândă, așa cum trebuie să fie un cadru didactic hărăzit să înveșe pe tineri, dar și să-i educe prin exemplul său, prin vorbele alese și bine potrivite.

În al doilea rând, profesoara Rodica MIHALCA a fost un om cu pregătire profesională temeinică, lucru deosebit de important în domeniul informaticii unde totul se schimbă la cinci ani. Deși de formație matematician, Rodica MIHALCA ajunsese la un nivel de înțelegere a problemelor economice deosebit de ridicat, aspect care îi permitea să dezvolte probleme ce se pretau de minune utilizării pachetelor de programe. Studenții aveau în față tipologii de probleme pe care le întâlneau și la viitoarele lor locuri de muncă. Lucrul cu cartelele perforate nu era deloc ușor, iar profesoara știa să-i încurajeze și să-i determine să meargă la cele mai mici detalii cu abordările în proiecte.

În al treilea rând, profesoara Rodica MIHALCA și-a ordonat viața cum era și firesc, realizând acele proporții perfecte care au făcut să aibă o familie, adică unbărbat și doi băieți de a caror educație s-a ocupat în mod cu totul special. Mersul la Liceul germen, învățatul skiatului, pregătirile pentru admiteriile la Poli și la Medicină, unde băieții săi au evoluat cu secces, sunt elementele pe care mi-am dorit să le urmez și eu, reușind cât de cât.

În patrulea rând, profesoara Rodica MIHALCA a făcut un doctorat superb, cu o prezentare a unei teze de care îmi aduc aminte cu deosebită plăcere, prin 1988 coordonată de marele profesor Ion IVĂNESCU, avâd ca titlu Perfectionarea sistemului informational al calitatii produselor. Erau alte vremuri atunci și profesoara nefiind membră de partid, datorită aprecierilor deosebite ale colegilor săi a primit avizul comitetului municipal de partid și a susținut teza. Muncise foarte mult și a găsit răgazul să facă și cercetare științifică soție și mamă fiind. Accentuez aceste două calități ale sale.

În cincilea rând, profesoara Rodica MIHALCA a contribuit decisiv la obținerea semnăturii premierului Petre ROMAN din 1990 pentru înființarea Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, fiind deschizătoare de drumuri în a merge pe la bibliotecile de la ambasade pentru a studia programe analitice de la marile universități, în vederea alinierii Secției de Informatică Economică din start la exigențele cerute de profilul Computer Science.

În șaselea rând, profesoara Rodica MIHALCA a fost printre primii care au aderat la ideia construirii Catedrei de Informatică Economică, lucru de neimaginat în acele vremuri incerte, pentru că ea a crezut în steaua acestei catedre, prin oamenii care au decis să pornească pe un cu totul alt drum. Ca orice început și acesta a fost deosebit de greu, dar Rodica MIHALCA a fost acel catalizator atât de necesar depășirii momentelor de cumpănă, de am ajuns acolo unde suntem azi.

În șaptelea rând, profesoara Rodica MIHALCA a dat dovadă de mare omenie într-un moment al vieții mele, oferindu-mi un sprijin pentru care i-am fost și îi voi fi recunoscător toată viața. A făcut pentru mine un lucru pe care nu știu dacă un frate de-al meu l-ar fi făcut, evidențiind un caracter deosebit, care știe să sară în ajutorul celui care i-l cere și încă la un nivel de eficiență cum nu mi-am imaginat.

Am scris acest articol gândindu-mă nu la cât de mică este lumea, ci la cât de mici sunt unii oameni care se risipesc în nimicuri și care nu lasă în urma lor nimic. Pentru ei patimile mărunte, ura cotidiană și textele furibunde sunt pe primul loc. Pe când eram șef de catedră, ori de câte ori apărea o situație fără ișire, o rugam pe profesoara Rodica MIHALCA să intervină. Cu tactul său deosebit, cu experiența ei de viață bogată, mă scotea din încurcături, lucru pentru care i-am mulțumit de fiecare dată. Și acum aș avea nevoie de Rodica MIHALCA, pentru a potoli o ieșire în decor. Numai că profesoara Rodica MIHALCA de câțiva ani nu mai răspunde rugăminților mele, căci este plecată, dar sunt sigur că de acolo ar vrea să mă ajute și cred că o și face.

(27 iulie 2017)