Economiștii lu’PEȘTE

PEȘTE este nu un nume propriu, ci un substantiv comun transformat în nume propriu, ca să devină un fel de bășcălie, marcând apartenența la o categorie defavorizată de indivizi nu prea bine dotați din punct de vedere profesional, adică prost pregătiți profesional sau și mai simplu, nepregătiți, ceea ce în limbaj popular se traduce prin termenul de neisprăviți.

Pe economiștii lu’PEȘTE îi văd în ultimul timp cum discută despre ce se întâmplă cu salariul celor ce lucrează în prrivat dacă sunt puși să-și plătească singuri dările la stat și nu le mai plătesc companiile. Economiștii lu’PEȘTE motivează că patronii nu prea au disponibilitate să treacă la mărirea de salarii ca să facă în așa fel ca salariații să nu pătimească, vai steaua lor. Se știe că în Ro profiturile nu sunt mari, ci de-a dreptul nesimțite în privat, iar patronii în lăcomia lor nu numai că nu le-ar plăti salarii la muncitorii lor, ci dacă ar avea cum, le-ar cere să vină cu banii de acasă. Este foarte clar că statul pune un pic de presiune pe privați să se gândească și la salariați, să le mărească salarii. Se știe că ar exista și contramăsura privaților de a-și închide afacerile. Nu prea știu eu care este patronul care în nebunia lui să-și închidă afacerea la un profit de 70% în loc să accepte scăderea acelui profit la 65%. Se va zice că bat câmpii, dar îmi sprijin afirmația pe faptul simplu și cotidian că mediul de afaceri mioritic peste 50% este fundamentat pe evaziune fiscală, pe muncă la negru și pe furturi grosolane. Îmi bazez afirmațiile pe faptul că volume mari din afaceri se derulează prin plăți cash, prin tranzacții aberante de lux, chiar în condițiile în care se raportează pierderi, iar corupția este endemică și se dezvoltă în progresie geometrică, în timp ce autostrăzile cresc în lungime în progresie aritmetică de rație doi centimetri anuală.

Așadar, economiștii lu’PEȘTE ar trebui să pornească de la realitățile de aici și să se gândească nu la cum fentează patronii acest stat slab, nepriceput și ranchiunos, imobil, ci cum să-l facă pe acesta să fie mai performant, să fie statul în care omul care muncește să trăiască mai bine.

Nici nu mă miră că economiștii lu’PEȘTE sunt persoane, nu personaje, care n-au semnat niciodată un document în care să-și asume responsabilitatea, document în care să se spună nu ce nu este posibil să se facă, nu să se înșire catastrofe, ci să propună soluții de redresare, de creștere și mai ales de dezvoltare. Pe mine nu mă interesează într-o dietă ce nu am voie să mănânc, ci din contră, ce am voie să mănânc. Economiștii lu’PEȘTE doar clămpănesc să se afle în treabă, nimic altceva.

(30 iulie 2017)