Beția, lăcomia și zgârcenia

Trebuie să spun din capul locului că sunt cercetător științific, având toate motivele să mă laud chiar pentru:

- metodă;

- perseverență;

- rezultate;

- eficiență;

- continuitate;

- și etcetera.

Ultimul meu studiu, cu impact răsunător este cel legat de bețivanii care trebuie studiați în toată complexitatea lor, căci beția nu este o boală oarecare, ci este așa de încurcată, încât trebuie tratată ca un sindrom, cu cauze multiple. După studiile mele în care am inclus și metode cantitative, dar nu de alcool, ci serii de date culese în timp și cam haotic,, am ajuns la concluzia că bețivii nu sunt numai bețivi puri, ci sunt un amalgam de defecte, dintre care puternic asociate sunt zgârcenia și lăcomia. Un bețiv notoriu este lacom. Când pune mâna pe o sticlă nu o lasă jos decât golită 100%. Un bețiv este zgârcit, pentru că niciodată nu-și cumpără băutură scumpă și puțini, ci ieftină și multă. Câți bețivi am cunoscut, au fost mulți la viața mea, toți:

- beau foarte mult, încât aveau sânge în alcool;

- beau de la alții, căci nu concepeau să plătească ei;

- nu împărțeau băutura cu nimeni și beau în ascuns;

- nu se sfiau să ceară băutură de la necunoscuți chiar.

Bețivii sunt și lacomi și zgârciți.

Lacomii sunt zgârciți și nu întotdeauna bețivi.

Zgârciții nu sunt nici bețivi și nici lacomi.

Trebuie să continui studiile, astfel încât cercetarea mea să capete consistență. Nu știu dacă este pe placul cuiva să afle cu cifre care este corelația între cele trei defecte groaznice ale omului, căci medicamente pentru a le trata nu prea există, iar discuțiile uneori nu dau rezultate.

(04 iulie 2017)