Caracterele - Javra

Tot timpul am trăit cu convingerea că javra este un câine care:

- nu are stăpân;

- nu este dresat;

- arată groaznic;

- este flămând tot timpul;

- umblă brambura;

- se gudură pe lângă oricine;

- se milogește după mâncare;

- latră după roțile de la mașinile în mișcare;

- mușcă mâna care i-a dat o bucată de pâine;

- se ține scai după oricine;

- nu are ochii blânzi;

- caută tot timpul companie. Javra este acel câine căruia instinctiv, când se apropie de noi ne încruntăm, devenim vigilenți și cu voce apăsuată spunem:

- Marș d-aici, javră!

Omul javră nu diferă prea mult de câinele javră, pentru că și el:

- își caută stăpân și când îl găsește se ține scai de el;

- acumulează frustrări și așteaptă momentul oportun să răbucnească;

- tot timpul se sprijină pe cineva;

- nu are respect față de nimeni și de nimic;

- are o sete de răzbunare inimaginabilă;

- face gesturi necontrolate și imprevizibile;

- caută să dea vina pe totți cei din jur ca să iasă basma curată;

- vorbește tare, spune cuvinte urâte și le repetă obsesiv;

- nu are cuvânt și lovește în toate direcțiile;

- nu are mamă, nu are tată când este vorba de scopul său;

- crede că ideile altora sunt ale sale și nu acceptă contraziceri;

- este ca scaiul, se ține de cel care are să-i ofere suport;

- linge tot felul de clanțe și când este alungat, umil, revine.

Când am mers o dată la sală, după antrenament, la saună, am avut ocazia să întâlnesc un tânăr arab stabilit la noi. Am discutat cu el multe și despre cultura lor și despre istoria lor și despre religia lor. Tocmai fusesem în Dubai și i-am zis că am fost impresionat de ceea ce am văzut acolo. La un moment dat el a folosit cuvântul javră. Am urmărit poveste cu care el asocia acest cuvânt. Era vorba că la ei, la arabi, există un respect deosebit față de învățător. Spunea acel tânăr, că învățătorului trebuie nu numai să i se pupe mâna, dar persoanele mai în vârstă pupă chiar laba piciorului învățătorului. Am tăcut și am comparat cum stă treaba la noi cu elevii care n-au respect față de învățătorul lor, cu părinții care nici ei nu au respect față de învățătorul care le-a pus condeiul în mână pentru prima dată și nici pentru învățătorul copiilor lor. Nici n-are cum să fie altfel după 50 de ani de comunism și după 30 de ani de capitalism, în care valorile tradiționale au fost răsturnate și unde hoția, falsitatea, lipsa de caracter, plagiatul, mediocritatea și prostia sunt ridicate la rang de selecție în cele mai importante domenii ale vieții economico-sociale. Unii spun că revoluțiile scot la suprafață gunoaiele. Desigur, este un adevăr. Numai că după revoluție, javrele sunt cele care se cațără pe treptele importante ale societății și sfidează cu rânjetul lor ca de câine-javră, pe toată lumea.

(18 iulie 2017)