Mímii noștri sunt toți cei care mimează, adică nu fac nimic real, ci se fac că fac ceva, exact cum cerea Ion Caramitru lui Mircea Dinescu, să se facă că face și el ceva, atunci în prima zi a Revoluției din 1989.
Unii mímează rolul vedetelor, dar nu sunt în stare să umple pe investiție proprie o sală de concert și trăiesc din pomenile de pe la primării care organizează concerte pentru popor.
Unii mimează opoziția în Parlament, la primării sau oriunde au și ei ocazia, fără a face altceva decât a da din figură, din mâini și uneori rostind oarece ziceri.
Unii mímează că sunt oameni de dreapta, dar niciodată nu au făcut altceva decât să sugă de la statul bolșevic tot ce era de supt, cu spor, cu tenacitate și fără muncă.
Unii mímează principialitatea dar nu fac altceva decât să tragă spuza pe turta lor, neinteresându-i nimic de ce se întâmplă în jurul lor, deși mímează implicarea.
Unii, prin tăcerile lor prelungite mímează înțelepciunea, dar ascund puținătatea profunzimii gândurilor lor, deși dacă ar vorbi și ar spune bazaconii ar fi mai atractivi.
Unii mímează că se apucă de construit autostrăzi și singurul lucru concret este că macină miliarde și miliarde, fără ca un centimetru de autostradă să apară la orizont.
Mímii noștri sunt peste tot. Ei au dus țara de râpă pentru că nu sunt oameni de acțiuni reale, ci doar mímează tot ceea ce ar trebui să fie lucru concret. Se vede de la o poștă când un ins este mím și nu om de acțiune, căci atunci când este de luat taurul de coarne, dă din colț în colț după care dispare din peisaj.
(23 iulie 2017)
No comments:
Post a Comment